TRECEM CAPITALA LA CĂUȘENI ȘI (PO)SADIM BANANE, SAU TOTUȘI JUDECĂTORI ?!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am scris anterior mai multe materiale despre atacurile raider. Inclusiv despre faptul, că nu a fost pedepsit nimeni (mustrarea aspră judecătorului Nogai ar trebui să i-o aducem aminte actualului Președinte, care era pe atunci șef la CSM). Iar dacă nimeni nu este pedepsit, însemnă că se poate. Pentru că atacurile raider sunt protejate/încurajate la cel mai înalt nivel.

Iată că ieri tema raiderilor a revenit pe agenda publică. Premierul a cerut audieri în Parlament pe marginea situaţiei de la Banca de Economii, iar deputaţii l-au luat la întrebări pe ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa.

Ceva mai demult, la o Fabrikă, un invitat special a declarat că a finanțat cu milioane un partid politic. Moderatorii s-au prins și subiectul emisiunii a luat o altă cale. La sfârșit, invitatul, probabil simțindu-și oarecum lezat orgoliul, a întrebat: Dar despre raideri?! Păcat, am sperat să mai aflu ceva nou (deși invitatul a insistat că se ocupă strict de preluări de datorii și nu de raiderism, totuși a recunoscut că ar putea organiza un atac – легко!).

Așa că ar trebui să revenim asupra subiectului.
În ultimul timp se atestă o intensificare a atacurilor raider asupra instituțiilor de stat.
Voi menționa aici Moldelectrica, RED-Nord, ÎS Registru, RTE Chișinău, Banca de Economii etc. Sumele pretinse/sustrase/transferate sunt enorme – zeci de milioane de dolari și sute în total (adică statul este prejudiciat cu miliarde de lei!).

De ce este atacat anume statul?

  1. Pentru că statul RM este slab. Un stat puternic nu poate fi atacat.
  2. Pentru că a ataca o companie privată este periculos. Iar statul – nu.
  3. Pentru că dacă ataci statul, ești protejat de stat!
  4. Pentru că banii statului sunt ca și cum ai nimănui și pot fi furați nestingherit (dar de fapt vor plăti toți cetățenii).
  5. Pentru că justiție în RM nu există (atâta timp cât Nogai și ceilalți nu vor sta la dubă pentru decizii vădit ilegale, iar corporația îi va apăra).
  6. Pentru că judecătorii, procurorii, executorii etc. și crîșa lor sunt în dole.
  7. Pentru că raiderul este o profesie onorabilă în RM și poți ajunge la tv.

Cazul Banca de Economii

Cazul BEM prezintă interes pentru că a figurat vara trecută alături de cel MAIB. Doar că ultimul a avut un final fericit (unicul deocamdată).
De BEM s-a cam uitat, deși e una din cele mai mari bănci cu capital de stat. Au mai apărut sporadic în presă informații referitoare la închirieri și alte contracte frauduloase – de milioane.
Totuși, era naiv să credem că raiderii se vor mulțumi cu cele 16% de acțiuni preluate ostil (asta pentru filologii parlamentari care ne ziceau vara că raideri nu există pentru că nu-i scris în lege) și vor aștepta cuminți dividende.
Pentru că raiderii sunt băieți serioși.
Iar când în presă au mai apărut informații, că banca se duce de râpă (a coborât vreo zece trepte în clasament), concomitent cu necesitatea privatizării acesteia la sugestia FMI, a devenit clar și planul de acțiuni.
Dar să urmărim procesul în dinamică.

Ieri, Jurnal.md a publicat schema de mai jos:

După cum se vede din schemă, 18,54% din acţiunile Băncii de Economii au fost transferate de cinci ori de la un acţionar la altul prin hotărâri judecătorești!

Operaţiunea de transferare de la un proprietar la altul prin intermediul câtorva companii intermediare (numite prokladca) este un procedeu clasic prin care:
1. se pierde urma,
2. iar firma N+1 devine cumpărător de bună credință.

Tot atât de clasic e și procedeul de a crea inițial o datorie falsă (poate fi și în țară străină – nu contează).

Pe urmă datoria se cesionează de câteva ori de la o firmă la alta.

Totuși, cel mai important e să găsești un judecător de bună credință, care va recunoaște această datorie falsă în baza unei xerocopii, de exemplu.

Apoi, intră în joc executorultot de bună credință, care are % din transfer și-l organizează în câteva ore.

Și registratorul trebuie să fie operativ, pentru a trimite acțiunile cât mai urgent în off-shore.

Apoi, CNPF trebuie să analizeze foarte minuțios situația, ca operațiunea să nu mai poată fi oprită și să ia decizia (legală!) de blocare când deja e târziu.

Și BNM ar putea să zică, că face ce poate…

Desigur, mai împarți și niște comisioane pe parcurs, dar practic pe gratis devii milionar!

Cel mai tare jucător, desigur e arhitectul. Pentru că știe toată schema cap-coadă.

Eu chiar i-aș mai ruga pe cei de la fabrikă să mai facă o emisiune. Un fel de Очевидное-Невероятное.

Dar să nu uităm nici de viitorul proprietar din umbră (a zis doar jucătorul că lucrează pe bani străini).

Care-s scenariile posibile?

În ultimul timp au apărut unele zvonuri privind o eventuală falimentare a BEM.
Aici apare întrebarea clasică – cui convine această situație?

Ipoteza #1: Statului.
Banca de Economii deţine o bună parte din depozitele populaţiei. Majoritatea depozitelor sunt economii ale oamenilor cu venituri modeste, inclusiv pensionari. O eventuală falimentare a BEM automat se transformă într-o problemă socială. Dat fiind că aceasta deja este o proprietate a statului (56% din acţiuni), ipoteza este absurdă.

Ipoteza #2: Altcuiva. Cui anume?
Am scris ceva mai sus, că dacă o bancă se duce (intenționat) de râpă – cuiva îi convine.
Cine, însă, ar putea să profite de slăbirea poziţiei Băncii de Economii?

Jurnal.md scrie că ar putea fi – ați ghicit, VictoriaBank, pentru că:

  • A preluat clienții – instituții de stat de la BEM.
  • Activele BEM scad iar ale VB cresc.
  • șeful BEM e în relații mai vechi cu proprietarul VB.
  • șeful BEM acționează în interesele acționarilor minoritari și contrar intereselor statului.

Ipoteza pare mai logică decât prima.
Totuși, dacă statul vede toate acestea, de ce nu-l scoate pe Gacichevici?
Pentru că nu poate! L-a demis în 2009, iar el s-a restabilit în 2010 și fură sănătos mai departe!
BNM tot nu-i poate face nikă (de ce oare?) și tergiversează numirea noului Consiliu.
Ba chiar mai mult, un șef de la BNM sugerează, că statul ar trebui să se înțeleagă cu noii acționari, pentru că altfel banca va avea probleme!!!
De fapt sugestia e în plin consens cu ultimatumul unui acționar minoritar: Guvernul să nu mai încerce să dicteze regulile de joc.
Ar putea s-o spună un amărât minoritar fără crîșă?

Frumos compromis, nu-i așa? Guvernul să nu mai încerce să dicteze regulile de joc!
Pentru că altfel у банка будут проблемы.
Sau totuși e șantaj?

Oricum nu s-ar numi, scopul este clar – preluarea pachetului de control al BEM.
Iar metodele – deja le cunoaștem…

Întrebarea totuși rămâne: Ce facem cu țara?
Acceptăm ca statul să fie furat și șantajat de proprii funcționari?
Trecem capitala la Căușeni și (po)sadim banane, sau totuși judecători?!

Comentarii