Tiraspol: o inimă nouă și un bilet spre trenul eurasiatic

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Așa cum anticipam în materialul „Nistrenia. Și punctum”, autonomia-virtuală-de-peste-Nistru e mai aproape ca niciodată de „materializare”, mai ales că Chișinăul și-a pierdut ultima brumă de atractivitate prin deznudarea structurii sale oligarhico-interlope

1. Deturnarea negocierilor de la Lvov în problema transnistreană

Experţii leagă atitudinea ostilă a Tiraspolului de „nemulţumirea Moscovei față de intensificarea prezenței Kievului în regiune” care, „sub presiunea vestului, s-ar fi conformat opțiunilor pro-chișinăuene”.

De exemplu Ilya Galinski, directorul Institutului de analiză strategică şi prognoză de la Tiraspol, susține că „vestul şi Ucraina aveau pregătită o ofensivă pe scară largă asupra poziţiilor transnistrene”, informaţia ajungînd și la urechile lui Șevciuk. De aceea prezenţa preşedintelui nistrean ar fi însemnat o devalorizare a valorii sale politice”, e convins Galinski.

Directorul Institutului de politică globală Aliona Getmanciuk a identificat „problema principală a Ucrainei”: „diplomaţia trebuia mai întîi să-și asigure garanţiile unei astfel de reuniuni, și doar numai după aceea să o anunţe ca atare”.

Următoarea întîlnire în format „5+2” va avea loc în luna mai la Odesa (Ucraina), unde ministrul pentru afaceri externe al Ucrainei Leonid Kojara s-a arătat dispus să aranjeze o altă întîlnire între liderii de la Chişinău şi Tiraspol.

2.  „Planul Igor Dodon” privind reglementarea transnistreană

Eșecul rundei de negocieri de la Lvov a permis opoziţiei moldoveneşti (PSRM) să resuscite procesul de negociere prin „amnistie politică şi juridică a combatanţilor de pe ambele maluri de Nistru şi editarea unei Cărți memoriale a victimelor conflictului fratricid”.

Politologul Vladimir Bukarski califică iniţiativa parlamentară a lui Igor Dodon (de revizuire a mitologiei moldoveneşti oficiale privind conflictul transnistrean 1990-1992 – n.a.) ca fiind „cu adevărat revoluţionară din punctul de vedere al societății moldovenești şi al clasei politice” actuale. În opinia sa, pentru prima dată cauzele conflictului etnopolitic au fost puse pe seama politicienilor de dreapta din Republica Moldova și nu pe „separatişt”, „agenţi federale, „Lukianov” şi aşa mai departe. Mai exact, conflictul transistrean ar fi fost provocat de adoptarea Legii discriminatorii din 31 august 1989 privind funcţionarea limbilor pe teritoriul Republicii Moldovei.

Pentru prima dată Igor Dodon critică Legea din 2005 privind Dispoziţiile de bază ale statutului juridic special acordat localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), avînd în vizor inițiativa lui Vladimir Voronin cu sprijinul opoziției de dreapta condusă de Iurie Roșca.

Dar „ideea de reconciliere” venită de la liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova ar putea fi total inacceptabilă la Tiraspol, pentru că pune semnul egalității între „victimă” şi „călău”, crede Bukarski. Dimpotrivă, în opinia sa e nevoie de investigarea crimelor de război şi pedepsirea criminalilor de război care au declanșat războiul fratricid (Mircea Snegur, Mircea Druc, Ion Costaș, Anton Gămurari şi mulți alții, la fel ca în Rusia unde, de exemplu pentru crime pe teritoriul Republicii Cecene, au fost condamnați colonelul Yuri Budanov şi locotenentul Sergei Arakceev). În plus, e nevoie de condamnarea şi interzicerea ideologiei unioniste în Moldova, care a creat baza ideologică a conflictului, divizînd Republica unită în două părți.

3. Adio Nistrenia aka Transnistria moldavă?

Din punctul de vedere al transnistrenilor, mai crede Bukarski, pentru reunificarea ţării e nevoie de revenirea la status quo-ul lingvistic: limbii ruse, alături de cele moldovenești, ar trebui să-i fie acordat statutul de „limbă de stat” în Moldova, cu existența în paralel a grafiilori chirilică și latină (ca și funcţionarea sîrbo-croatei în țări ca Muntenegru şi Bosnia). În consecinţă, obiectul de studiu trebuie să fie anume „Istoria Moldovei”, manual şcolar unificat la care să contribuie și istoricii transnistreni.

Așa cum „în Transnistria culorile albastru-galben-roşu sunt puternic asociate cu ocupaţia română, genocidul din perioada 1941-1944 şi cu războiul din 1990-1992”, una dintre premisele de bază pentru punerea în aplicare a „planului Dodon” ar trebui să fie anularea Deciziei ruşinoase a Parlamentului Republicii Moldova din data de 12 iulie 2012 privind „Condamnarea regimului comunist totalitar în fosta RSS Moldovenească”.

Politologul rus vine și cu alte condiții sine qua non.

Dacă Moldova speră să construiască un viitor comun cu Transnistria, este necesar să înţeleagă în mod clar: viitorul este posibil numai prin materializarea proiectului eurasiatic, cu atît mai mult cu cît procentul de suporteri în Republica Moldova este de aproximativ 57. Or, Transnistria se vede pe sine ca parte integrantă a civilizaţiei rusești, iar politicienii moldoveni, inclusiv Igor Dodon, care într-o formă sau alta doresc restabilirea integrităţii teritoriale a Moldovei, ar trebui să înțeleagă: în realitate „este vorba despre o ataşare la Moldova a unei mici părți din Rusia”!

În consecinţă, Moldova trebuie să fie pregătită pentru a fi cît mai aproape de Rusia și să părăsească, o dată şi pentru totdeauna, structura GUAM, cel de-al treilea pachet energetic, alte blocuri şi acorduri care afectează direct interesele Federației Ruse.

4. Moldova și Federația Rusă, viitoare frontiere comune?

„Astăzi Rusia este mai aproape de Transnistria decît în anii 1990”, crede renumitul futurolog Aleksandr Prohanov, publicist și filosof rus, redactor-şef al ziarului moscovit naționalist „Zavtra/ Mâine”. Or, „în viitoarea Uniune Euroasiatică Transnistria va avea o misiune specială”: cea de stat mic care a cîştigat lupta pentru suveranitate. E nevoie doar de răbdare, or, „actuala guvernare a Rusiei nu e liberă, avînd în vedere că s-a constituit sub controlul americanilor”. În acest sens, devine clar de ce Putin iese de sub această tutelă „cu simptome dureroase şi contradictorii”. Iată de de ce orice faptă eroică e justificată de suferința eroului!

În opinia lui Prohanov, conflictul moldo-transnistrean, la fel ca şi cel din Karabahul-de-Munte de altfel, poate fi soluționat „numai în adîncurile Imperiul eurasiatic”. Or, „asemenea conflicte nu au rezolvare înafara acestui format”, e convins analistul rus.

Fără a risca să prezică cum va avea loc integrarea în structurile Uniunii Eurasiatice, scenaristul presupune (în urma unui cunoscut material din strategia leninistă) că „mai întîi se va alătura Transnistria, apoi Republica Moldova”, deși nu exclude că „acest lucru se poate întîmpla simultan”!

P.S. Precizez că alternativa la evenimentele istorice și personajele politice descrise în scenariile artistice ale lui Aleksandr Prohanov nu și-a găsit deocamdată materializare plauzibilă.

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole