Tezele lui Kozak sunt tezele Maiei și ale lui Năstase

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Venirea la Chișinău a oficialilor din cele trei părți ale lumii, respectiv SUA, UE și Rusia, era așteptată cu interes, căci urma să tranșeze cel puțin câteva probleme de importanță imediată pentru R. Moldova.

Unu, având în vedere că blocul ACUM a readus Rusia în ecuația distribuirii puterii de la Chișinău, eram interesați să aflăm în ce măsură influența Kremlinului poate deveni decisivă prin schimbarea doar a unei singure piese, piesa fiind Maia Sandu plus Andrei Năstase.

Doi,  care este poziția clară a partenerilor europeni și cum răspunde blocul ACUM celor de a căror susținere a beneficiat mai mult decât a meritat.

Trei, ce fel de coaliție se poate contura dacă se tranșează lucrurile cu ajutorul asistenței externe.

Declarațiile, opiniile și recomandările date de emisari după întrevederile cu partidele parlamentare corespund scopurilor politicilor promovate în R. Moldova de entitățile pe care ei le reprezintă.

Rusia urmărește ruperea R. Moldova de firele pe care aceasta le-a tras către Occident și revenirea plaiului mioritic în partea cealaltă a gardului de sârmă ghimpată, recte pe orbita intereselor rusești. Iar o criză politică, urmată prin relație de cauzalitate de o criză economică, prinde numai bine.

Planul declanșării crizei este exact așa cum l-a întocmit blocul ACUM: decapitarea instituțiilor fundamentale ale statului și declanșarea alegerilor anticipate, asta însemnând cel puțin un an de incertitudine și haos în care rechinii își pot rezolva problemele.

Așa se face că sfaturile reprezentatului Rusiei nu sunt altceva decât indicații exprimate exact în aceleași teze pe care le-am auzit anterior de la binomul Maia Sandu și Andrei Năstase cu ocazia negocierilor cu PSRM. Cuvânt în cuvânt.

SUA și UE optează pentru stabilitate, previzibilitate și evoluție și în mod natural susține o guvernare stabilă și capabilă să-și asume răspunderea pentru acțiunile sale.

Ceea ce au recomandat trimișii din SUA și UE cadrează cu opțiunile exprimate anterior de PD și PSRM, adică o guvernare în toată legea pentru un mandat normal de patru ani. Cum e firesc în democrație, oricare ar fi configurația majorității din Parlament.

Așa fiind starea de fapt constatată la cald, rezultă câteva concluzii pe care unii le pot percepe cu o notă de surprindere, deși chestiunea este inedită doar la suprafață.

În primul rând, ceea ce pare ciudat din perspectiva a ceea ce prezumăm a fi interese naturale, este poziția reprezentantului rus, având în vedere că aceasta exclude posibilitatea unei alianțe pro-rusești la guvernare. Căci, zicem noi, dacă ești capabil să-i determini pe Igor Dodon, Maia Sandu și Andrei Năstase să realizeze o coaliție conjuncturală, de ce să nu încerci să creezi o alianță pe termen lung între cei trei?

De ce nu se lasă loc și pentru soluția la care insistă Igor Dodon, adică o guvernare cu batistă pe țambalul integrării europene de patru ani constituită de PSRM și blocul ACUM? O fi pentru că blocul ACUM are și revendicări ce nu sunt la vedere? De ce D. Kozak a fost receptiv doar în raport cu Maia Sandu și Andrei Năstase, lipsind din discursul său orice trimitere la poziția lui I. Dodon?

În al doilea rând, este de remarcat că atitudinea lui I. Dodon este convergentă cu cea a reprezentanților SUA și UE și este divergentă cu opinia lui D. Kozak. Dacă este suficient de abil, I. Dodon ar putea avea la un moment dat oportunitatea să încerce să-și reseteze relațiile cu Occidentul. Cu o asemenea ocazie ar putea să elimine și expunerea la batjocură din partea blocului ACUM.

În al treilea rând, bate la ochi că Maia Sandu și Andrei Năstase l-au retrogradat pe Iohannes Hahn în lista lor de priorități și au ignorat invitația comisarului UE de a negocia o majoritate asumată și durabilă.

În schimb, Maia Sandu și Andrei Năstase s-au regăsit pe aceeași undă cu D. Kozak, iar interesul opiniei publice pentru uneltirea înjghebată ține în acest moment doar de un singur aspect: cui aparține titlul de autor și în ce mod planul de aservire a ajuns să constituie un proiect comun al Moscovei, al Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase?

 

 

Comentarii