Supravieţuieşte crizei politice! (scurt îndreptar pentru r.m.)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Eu cred că demisia ar trebui să şi-o dea în primul rând Vlad Filat, ca şef al guvernului şi pretins şef al fostului Alians (defuncta A.I.E. – 2). El e şeful guvernului, el poartă cea mai mare responsabilitate pentru criză, el să demisioneze primul, necondiţionat. Apoi, la o zi după el, demisia ar trebui să şi-o dea Marian Lupu pentru faptul că în calitate de preşedinte al Parlamentului din decembrie 2010 până în prezent nu a adoptat măsurile de rigoare pentru ca actuala criză (cea mai mare criză politică din 1812 încoace, de când există un teritoriu mărginit de Prut şi Nistru şi administrat centralizat din oraşul Chişinău) să nu se fi produs. Apoi, demisia, desigur, ar trebui să şi-o dea şi Vlad Plahotniuc, deoarece în calitate de vice-preşedinte al Parlamentului, a făcut parte din echipa de conducere a instituţiei legislative condusă de Marian Lupu. Apoi, să se judece în regim de urgenţă şi LEGAL, eventual cu participarea în calitate de observatori cu drept de vot a unor juraţi europeni cu reputaţie de buni experţi în drept în ţările lor de origine, cazul vânătorii de la Pădurea Domnească. Acolo să se stabilească foarte clar ce pedeapsă merită fiecare participant la vânătoare. Ulterior, dacă împotriva lui Plahotniuc vor fi înaintate învinuiri de corupţie, evaziune fiscală, protecţie la nivel înalt, înşelăciune, fraudă, ultraj împotriva principiilor statului de drept sau a bunelor moravuri de orice fel, acestea vor trebui să fie examinate şi judecate de acelaşi complet mixt de judecători moldoveni neinfluenţabili şi juraţi europeni – experţi în drept, care să aibă drept de vot şi hotărârile adoptate să aibă putere juridică incontestabilă, adică să nu fie retroactive. Să fie implicaţi în proces specialişti calificaţi de la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Comisia de la Veneţia, Tribunalui Penal Internaţional de la Haga, de la Comisia Europeană (guvernul UE). În felul acesta, în maxim 3 luni de zile s-ar putea depăşi şi această criză politică. Pentru asta trebuie însă Voinţă Politică. Iar asta din urmă e cea mai rară pasăre la politicienii tuturor timpurilor şi popoarelor.

Aşa că asistăm cu toţii la o politică în care politicienii s-au întors împotriva propriei lor definiţii. A fi politician înseamnă a fi consensualist. Politica înseamnă acorduri, echilibru, stabilitate nu pentru binele exclusiv al politicienilor-cetăţeni, ci pentru binele tuturor cetăţenilor care alcătuiesc corpul civic electoral.

Este o politică deconstructivistă, deşi Jacques Derrida ar avea mari obiecţii, iar Wittgenstein s-ar amuza pe seama modificării limbajului politicianist la vremuri de criză de legitimare socială.

Este o politică post-postmodernistă, fracturistă, neo-dadaistă (Tristan Tzara cred că ar aduna din săptămânile astea material pentru o „Opera Omnia” de vreo 50 de volume, mai ceva ca „Lenin”), aşa cum ne şi stă bine. Teatrul absurdului nu tot unul de-al nostru, cu tată român şi mamă franţuzoaică l-a inventat?

Ionescu.

Român. Nu mai zic „român verde”, c-acuma iar îmi săriţi cu toţii în cap că renunţ la unionism şi mă dau de partea Primului.

Succes, „republico”.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii