„Statalitate” vine de la „Stat”.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Presupun că peste opt ore, la sesiunea extraordinară a parlamentului de la Chişinău, parlamentarii din PLDM nu vor intra în sală, din moment ce preşedintele PLDM a declarat că sesiunea nu poate avea loc. Eu cred că ea va avea loc. Vor participa la ea maxim 70 de deputaţi, adică 101 – 31, cât cuprinde fracţiunea PLDM. Probabil vor fi acolo deputaţii din partea PCRM (34), minim 8 deputaţi neafiliaţi („grupul Dodon” – PSRM), şi deputaţii din partea PDM (15). Asta înseamnă 57 de deputaţi. Dacă deputaţii din fracţiunea PL şi deputatul Mihai Godea vor fi şi ei în sală, sesiunea extraordinară de astăzi a parlamentului va fi mai legitimă decât dacă aceştia nu vor fi acolo. Însă oricum ar fi, gruparea PLDM-PCRM (invlusiv sateliţii „socialişti” ai acestora din urmă) va dispune de un număr de voturi mai mare cu 6 mâini de deputat decât le-ar fi necesar ca să adopte hotărâri cu majoritate simplă (51 din 101). „Unica” problemă e următoarea: prim-ministrul, şeful guvernului republicii parlamentare şi şeful partidului cu cea mai numeroasă fracţiune din fosta coaliţie de guvernământ, a declarat ferm, ieri seară, în prime-time la televiziunea publică de la Chişinău, că sesiunea nu poate avea loc. Asta înseamnă că şeful-de-facto al statului nu recunoaşte sesiunea de mâine a parlamentului. Respectiv, conflict între vârful puterii executive şi vârful puterii legislative. Regulamentul instituţiei legislative supreme spune clar: sesiunea extraordinară sau specială poate fi convocată în 3 zile de la data depunerii cererii. Cererea a fost depusă pe 21 ianuarie de cea mai numeroasă fracţiune din parlament, cea a PCRM. Conform regulamentului, sesiunea ar trebui să aibă loc în seara zilei de joi, 24 ianuarie. Totuşi, ea va începe, astăzi. Se cunoaşte practica fostului speaker de a  stabili „pauze” de o zi între două părţi ale aceleiaşi şedinţe, un fel de „şedinţă prelungită” pe zile întregi. Situaţia este mai delicată acum, pentru că nerecunoaşterea sesiunii de astăzi de către şeful de-facto al statului poate aduce probleme serioase la capitolul „legitimitate a instituţiilor de bază ale statului democratic”. Se cunoaşte cazul conflictului dintre şeful statului Mircea Snegur şi ministrul apărării Pavel Creangă, din anii 90. Se cunoaşte că în cazul acelui conflict s-a evitat cu greu escaladarea tensiunilor politice într-o direcţie nedorită. Ce s-a întâmplat atunci e floare la ureche faţă de ceea ce văd că se înfiripă acum. Mi-aş dori ca aceia care au tupeul să se numească „politicieni” să nu devină, în perspectivă, şi măcelari. Astfel ei ar putea demonstra societăţii că şi-au mai păstrat măcar un dram din ceea ce Dumnezeu a dat tuturor: raţiunea. Aş vrea ca unii şi unele să aibă onoarea de a se retrage. De a face doi paşi înapoi, păstrându-şi, astfel, integritatea morală. Pentru că despre actul guvernării nu mai poate fi vorba. Despre deliberarea democratică parlamentară nu mai poate fi vorba. Despre justiţie nu mai poate fi vorba. Mai poate fi vorba, în cel mai bun caz, despre ordinea publică. Despre poliţişti şi carabinieri devotaţi misiunii lor de a asigura ordinea publică şi siguranţa cetăţeanului indiferent de orice. Statul Republica Moldova îşi demonstrează, sub ochii şi în faţa noastră, crahul. Nu mai poate fi vorba despre „statalitate”. Substantivul „statalitate” este unul compus, ca rădăcină are substantivul „stat”. Dacă nu există stat, nu există nici statalitate. Iar statul Republica Moldova îşi consumă, înfrigurat, ultimele resurse vitale pentru a se convinge că mai există. Ca un muribund. Ca entitatea statală anterioară Republicii Moldova, pe numele ei Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste. Istoria se repetă la distanţa unei generaţii. Douăzeci şi doi de ani şi cinci luni. Istoria se repetă. Generaţia s-a schimbat. Nu vom pleca, nu vom renunţa!

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii