Statalişti cu drapele antistatale

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În 20 de ani, Republica Moldova a suferit multe atacuri la adresa statalităţii sale şi la adresa poporului său. Nu ne mai miră că cel mai mare apărător al statalităţii Moldovei, fratele nostru mai mare de la răsărit, atacă această statalitate 24/24 fără a fi cumva incomodat de vocile palide şi lipsite de convingere ale diplomaţiei europene şi moldoveneşti. Însă ceea ce a avut loc pe 25 martie, a fost nu doar un atac la adresa statalităţii Republicii Moldova, ci şi o umilire a populaţiei întregi. Fiind în centrul capitalei, nu am putut să nu mă apropii de grupul „patrioţilor Moldovei”, care au organizat un miting-protest în PMAN în cadrul căruia vociferau despre agresiunea României asupra statului Moldova, despre bunăstarea Moldovei din perioada sovietică, despre cît de needucaţi şi neascultători de părinţi sunt tinerii care vorbesc de rău URSS-ul în care totul era bine şi frumos. Fiind în mijlocul lor, auzeam o rusă perfectă a apărătorilor limbii moldoveneşti şi a identităţii moldoveneşti. Dacă discursurile de la portavoce erau preponderent în rusă, discuţiile între tineri erau strict în rusă şi doar unii mai de vîrsta a doua vorbeau şi în română. Mă voi abţine să menţionez despre feţele de gopnici ale unor protestatari, căci nu e un criteriu obiectiv prin care am putea face concluzii.

Nimic nou sub soare, dar un element ciudat în acel „colţişor al patriotismului moldovenist” era drapelul (nu doar unul) al autoproclamatei republici nistrene. Avem un atac evident la adresa statalităţii Republicii Moldova. Stataliştii au atacat statalitatea (şic!). Nu cred că e nevoie să menţionez despre poliţiştii care îi apărau pe stataliştii care îşi băteau joc de Republica Moldova şi nici de administraţia statului care a permis aşa ceva şi care cu siguranţă nu va lua nici o atitudine în această privinţă, lucruri inacceptabile într-o ţară  independentă, suverană şi care se respectă. Cel mai grav nu au fost cele menţionate mai sus, pentru că un cosntruct artificial ca Republica Moldova nici nu poate avea o atitudine serioasă aspra propriilor probleme, cel mai grav, cum spuneam la începutul articolului, a fost atacul asupra demnităţii nici măcar nu naţionale a românilor, ci a tuturor etniilor care coexistă în acest mic spaţiu românesc. În războiul ruso-moldovenesc de pe Nistru au luptat nu doar moldoveni/români ci şi reprezentanţi ai altor etnii, iar o mînă de statalişti(şic!) au călcat în picioare jertfele acestui război, au scuipat în rănile sufletelor lor, în memoria oamenilor care au murit. Acei oameni, indiferent de apartenenţa etnică, sunt şi vor rămîne fraţii noştri prin sîngele care l-au vărsat pentru integritatea şi suveranitatea statului Republica Moldova.

Ţin să menţionez că nu pot fi învinuit de părtinie, or nu am fost printre participanţii la Marşul Unirii şi nici nu sunt de acord cu astfel de evenimente rispitoare de energie creatoare ale poporului şi îndreptarea lor pe făgaşe greşite care pot fi etichetate ca „circ şi pîine”, însă nu aceasta face tema articolului, din care cauză nu voi desfăşura tema, considerînd că atît este de ajuns spre a-mi explica poziţia.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii