Spre deosebire de Leancă-Gherman-Filat, trebuie să fim realiști, fiindcă noi vom achita costurile entuziasmului lor electoral nejustificat

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Burxelles-ul a comis o gravă eroare geopolitică, neadmițând Federația Rusă în calitate de observator al Parteneriatului Estic. În acest sens Federația Rusă a depus o cerere care a fost lăsată fără răspuns.În relațiile externe asemenea gest este unul de aroganță și nu poate provoca decât suspiciuni.

Evident, Kremlinul a suspectat UE de intenția de a crea noi linii de demarcare în Europa.
Deși Cancelarul Angela Merkel a arătat cu degetul în direcția conducerii Federației Ruse, afirmând că războiul rece s-a încheiat, nu am auzit măsuri concrete care ar ordona, politcește vorbind, Kremlinul.

Nu pot să nu amintesc aici că Merkel i-a mai spus premierului Medvediev că ar fi bine ca Federația Rusă și UE să procedeze la edificarea unor zone ale păcii în Europa începând cu retragerea trupelor ruse din Transnistria, dar lucrurile nu s-au mișcat din loc, pentru că Germania importă cantități uriașe de gaz din Federația Rusă printr-un nou gazoduct pe care experții din SUA l-au numit Molotov-Ribbentrop.

Nu este pentru prima dată când suportăm consecințele embargoului rusesc din cauza că UE nu impune sancțiuni Federației Ruse ca urmare a războiului economic nedeclarat republicilor ex-sovietice.

A mai pățit-o și Vladimir Voronin, rămas singur față în față cu rușii, ca acum să protesteze împotriva acțiunilor grăbite ale UE, care vor pune la noi încercări poporul.

Ucrainenii și-au învățat lecția. Ei suspectau UE de lipsa unei strategii de durată în vecinătatea estică încă de pe timpul EUBAM-ului, când președintele comisiei europene, Barosso, discuta la Kremlin problema gazului, făcându-se a uita să discute cu Putin problemele embargoului rusesc impus ucrainenilor și moldovenilor.

Acum Ucraina, cu o populație de 500 de milioane de oameni a cerut ca UE să achite pierderile. Suma a fost exorbitantă și a scos în vileag insolvabilitatea UE, afectată de o crâncenă criză.

Astfel, Bruxelles-ul nu a putut câştiga partida de la Vilnius, din cauză că a subestimat capacitatea de manevră a Kremlinului în regiune.

Avem o guvernare anemică, extrem de slabă care nu este capabilă să smulgă Moldova din îmbrățișarea mortală a Rusiei. Viitorul istoric al regiunii va fi marcat de această problemă.

China și România au oferit o soluție plauzibilă, redresarea economică în regiune, care deși nu s-a spus decât cu referire la România, poate deveni un tigru al Europei. Metoda a fost utilizată în relațiile chino-americano- japoneze și a prins. Ceea de ce avem nevoie acum sunt investițiile și locurile de muncă pentru moldovenii care vor fi deportați din Federația Rusă și vor umple străzile Chișinăului, fiindcă foame nu înconjoară, dar dă pe de-a dreptul. Așa că încercările abia ne așteaptă și afară-i iarnă care se anunță a fi foarte geroasă.

Nu este exclus, Rusia îi va lăsa pe cei din monstruos de incompetenta coaliție să se bucure de succesul de la Vilnius, pentru că nu va dori să provoace animozităţi internaţionale înaintea Olimpiadei de Iarnă de la Soci (7-23 februarie 2014), dar nu va renunța la Moldova, unde are o enclavă secesionistă.

După Jocurile Olimpice de la Soci e posibil ca scenariile de punere la respect vor începe prin aplicarea mijloacelor paşnice ale alegerilor de anul viitor, care vor avea loc în Republica Moldova.

De altfel, UE trebuie să înceapă un strâns dialog cu Voronin, să fie mediator în negocierile dintre puterea fragilă-opoziție, pentru că, în caz contrar, conform logicii politice, vor fi aplicate presiunile economice sau va fi aplicată forța, aşa cum s-a întâmplat în Transnistria sau în Războiul de 5 zile din Georgia în 2008.

„Ca orice ţară, Rusia are în anumite regiuni interese privilegiate“, spunea fostul preşedinte şi actualul premier rus Dmitri Medvedev imediat după invadarea Georgiei (31 august 2008).

Acest concept de „zonă de interese privilegiate“ a rămas în ultimii 22 de ani în centrul politicii externe ruseşti, iar provocările care au loc în această perioadă în Transnistria, dar şi în Osetia de Sud, enclave în care există trupe ruseşti bine înarmate, sugerează că lucrurile nu sunt deloc sigure şi că Moscova nu vrea să facă nici un pas înapoi din „vecinătatea sa apropiată“.

Deci pacea, nu războiul este cuvântul de ordine care trebuie să domine pe eșichierul politic de la Chișinău. Deocamdată, prin acțiunile sale guvernarea Filat-Lupu nu face altceva decât să incite spiritele, iar Bruxellesul se face a nu vedea derapajele antidemocratice ale lui Filat care nu poate face altceva decât să încerce zadarnic să lase iarăși Moldova fără comuniști, având un interes egoist de a nu pierde bogățiile acumulate prin fraudă.

Schimbarea clasei politice, identificarea unor lideri necorupți, previzibili este sarcina numărul unu a R.M post-Vilnius.

Se pare că Bruxelles-ul și americanii au înțeles acest lucru. Ei nu mai sunt dispuși să dea bani celor care îi folosesc pentru îmbogățirea personală sau coruperea politică.

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole