SEPARATISMUL: între interesele politicienilor de centru-stînga şi lobbysmul geopolitic regional

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

La finele săptămînii trecute, în şedinţa plenară a Parlamentului de vineri, 03.04.2015, a fost examinat un proiect de lege care a generat un șir de critici, cît în Forul Legislativ, atît şi în rîndurile societăţii civile. Proiectul într-adevăr este unul controversat din toate punctele de vedere, însă în acest articol ne propunem să analizăm amendamentul din perspectivă juridică, și doar tangenţial ne vom referi la unele raţiuni politice care au stat la baza elaborării şi lobb-ării acestuia.

Premise pentru elaborarea proiectului
Dacă la începutul anilor 90 metoda de ingerință în politica tînărului stat a fost un război pe Nistru care a generat urmări simţite şi astăzi, atunci cu timpul metodele de ingerinţă în politica moldoveană devin tot mai voalate și iau diverse forme, inclusiv și promovarea proiectelor de legi în detrimentul interesului național. Acestea au scopul segmentării societăţii după vechiul principiu roman – „Divide et impera”. După cum vedem este cu succes aplicat de unele forţe politice din exterior prin intermediul unor „prieteni” de pe arena politică din Republica Moldova.

În acest context, nu trebuie să uităm de evenimentele cu tentă „separatistă” a concetățenilor noștri din sudul țării, care s-au încununat cu pseudo-referendumul din 2 februarie 2014, și despre care am scris anterior.

În lanțul acestor evenimente observăm că tentativele de subminare a puterii de stat suverane nu s-au oprit nici pentru un moment, însă au suferit o metamorfoză a metodelor utilizate. Acesta a devenit mai fin prin preluarea formei lobbysmul geopolitic şi promovat prin intermediul partidelor din Republica Moldova, întîmplător sau nu, dar care se poziţionează de segmental de centru-stînga. Unele chiar declarîndu-se pro-europene. Avem un temei rezonabil să credem că aşa s-a procedat şi cu proiectul de lege analizat.

Conţinutul proiectului legii
Referindu-ne la prevederile proiectului de lege vizat, trebuie să menționăm că acesta propune completarea articolului 11 din Legea nr. 764-XV din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova cu un alineat nou, care stabileşte faptul că: „Raioanelor, care au o importanţă deosebită în domeniul economiei naţionale, precum şi pentru istoria sau cultura statului, prin lege, li se poate atribui statutul de raion naţional-cultural.”.

Nici mai mult, nici mai puţin acest alineat va acorda posibilitatea elaborării unor legi prin care mai multe raioane vor putea să obţină un fel de autonomie politică şi culturală, cu consecinţe care merg prea departe pentru a le cunoaşte finalitatea.

Proiectul vizat se axează pe un singur aspect – crearea mecanismului juridic pentru acordarea statutului de raion cu statut special în rîndurile unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova. Altfel vorbind, autorii propun posibilitatea acordării statutului de raion „naţional-cultural” raioanelor care au o importanţă economică, istorică şi culturală. Problema majoră este că fiecare raion al Ţării noastre are istoria sa, specificul său cultural şi bineînţeles, aportul său unic în economia statului. Ce ne facem în acest caz? Acordăm autonomie la toate 33 de raioane ale Ţării ? Apoi ce urmează ? – autonomie culturală fiecărui sector al municipiului Chişinău, şi tot aşa … Nihilism juridic, nu alta. Mai grav este că acest scenariu a fost prevăzut şi în Memorandumul Kozak, care prevedea federalizarea Republicii Moldova. Oare nu se observă aceiași tendinţă, doar prin alt scenariu ?

Cadrul legal existent
La moment cadrul legislativ al Republicii Moldova asigură în deplină măsură drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor săi, indiferent de originea etnică. În acest sens, Republica Moldova a aderat la mai multe tratate internaţionale care garantează drepturile minorităţilor naţionale, precum şi cadrul normativ intern este unul la nivel înalt. Printre acestea vom remarca: Convenția cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, Convenţia CSI privind asigurarea drepturilor persoanelor ce aparţin minorităților naționale, Legea Cu privire la cultură, Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităţilor din stînga Nistrului (Transnistria), Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite etc. Principalul act legislativ pe care dorim să-l evidenţiem este Legea nr. 382-XV din 19.07.2001 cu privire la drepturile persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale şi la statutul juridic al organizaţiilor lor. Acest cadru legislativ corespunde tuturor normelor europene şi internaţionale şi nu necesită a fi completat prin proiecte care depășesc limitele protecției drepturilor minorităților naționale și intervin în materie de securitate națională.

Impactul legii
Bineînțeles că eventuala adoptare a acestui proiect în lectura a doua, va avea consecințe grave cît sub aspect politic atît și juridic. Proiectul va crea un mecanism juridic care va stabili un șir exagerat de temeiuri, pe care raioanele solicitante își vor putea fundamenta cererea față de puterea centrală (ex.: „importanţă deosebită în domeniul economiei naţionale, precum şi pentru istoria sau cultura statului”). Spre exemplu, în practica legislativă a statelor europene nu se întîlnesc precedente care ar acorda un soi de autonomie, în special cu statut de „național-cultural” pentru motive de importanță economică sau istorică. Pentru aceste motive se construiesc clustere economice, parcuri naționale și zone economice libere.

Însăși termenul de statut special, fie și cultural presupune existența unor entități proprii în cadrul autonomiei, iar noțiunea de națională trece vădit pe tărîmul politicului. Anume acest fapt va fi determinant în generarea unor probleme serioase pentru viitorul apropiat, care iminent va impune crearea propriilor instituții în diverse domenii, crearea propriului cadru normativ local, implicit și instituirea autorităților cu astfel de atribuții. Acest fapt va genera un lanț de alte consecințe, bineînțeles fundamentate pe practica UTAG, care ar fi cea mai oportună ca și exemplu pentru eventualele raioane cu statul național-cultural: autoritate legislativă locală, executiv local, buget propriu, instanțe de judecată competente să judece cauzele conform legislației locale etc. Șirul consecințelor juridico-politice este unul destul de lung și imprevizibil. Cert este faptul că votarea proiectului în prima lectură de către PSRM, PCRM, PD, trebuie să ne facă să înțelegem că acesta nu urmărește deloc protecția minorităților naționale (care apropos, este protejată din plin de legislația în vigoare), dar se bazează pe alte considerente, necunoscute dar pe care putem doar să le intuim. Mai mult ca atît, un proiect de lege cu astfel de consecințe politice majore, urma să fie supus discuțiilor publice, pentru consultarea cu cetățenii, dar nu a fost.

Carenţe ale proiectului
După cum am menționat anterior, autorii legii cît și cei care au votat proiectul „nu au observat” că textul ei se referă la crearea unui mecanism care ar acorda eventual posibilitatea nejustificată de obținere a statutul special de „raion-național” pentru mai multe unități administrativ-teritoriale. În nota informativă a proiectului, autorii motivează necesitatea adoptării legii în vederea acordării acestui statut special doar raionului Taraclia, pe cînd textul proiectului legii nici nu pomenește de raionul în cauză. Apare fireasca întrebare, ori noi nu înțelegem ceva sau nu se dorește să înțelegem care sunt veridicele motive pentru care s-a elaborat amendamentul respectiv.

Mai mult ca atît, proiectul legii analizate nu corespunde nici normelor constituționale și nici tehnicii legislative stabilite în Legea nr. 780 privind actele legislative. În acest sens noțiunea de „național-cultural” nu corespunde nici prevederilor articolului 110 al Constituției și nici articolului 4 al legii nr. 780, care prevede că „Actul legislativ trebuie să corespundă dispoziţiilor constituţionale şi să fie în concordanţă cu cadrul juridic existent, cu sistemul de codificare şi unificare a legislaţiei.”.

Totodată amendamentul nu corespunde nici articolelor 20 și 22 ale aceleiași Legi, care stabilesc expres că un proiect de lege trebuie să fie întemeiat, sau altfel zis:

„Art. 20 – Concomitent cu elaborarea proiectului de act legislativ, grupul de lucru întocmeşte o notă informativă care include:
a) condiţiile ce au impus elaborarea proiectului, inclusiv necesitatea armonizării actului legislativ cu reglementările legislaţiei comunitare, finalităţile urmărite prin implementarea noilor reglementări;
b) principalele prevederi, locul actului în sistemul legislaţiei, evidenţierea elementelor noi, efectul social, economic şi de altă natură al realizării lui;
c) referinţele la reglementările corespondente ale legislaţiei comunitare şi nivelul compatibilităţii proiectului de act legislativ cu reglementările în cauză;
d) fundamentarea economico-financiară în cazul în care realizarea noilor reglementări necesită cheltuieli financiare şi de altă natură.
e) actul de analiză a impactului de reglementare, în cazul în care actul legislativ reglementează activitatea de întreprinzător. Analiza impactului de reglementare reprezintă argumentarea, în baza evaluării costurilor şi beneficiilor, a necesităţii adoptării actului normativ şi analiza de impact al acestuia asupra activităţii de întreprinzător, inclusiv asigurarea respectării drepturilor şi intereselor întreprinzătorilor şi ale statului.”;

Art. 22, alin. (6), lit. d) – (6) Expertiza ştiinţifică este efectuată de instituţii ştiinţifice şi de învăţămînt superior de profil, de experţi, inclusiv de peste hotare, avînd menirea de a contribui la:
[…]
d) fundamentarea oportunităţii elaborării proiectului în raport cu posibilităţile economico-financiare ale statului, cu situaţia social-politică şi consecutivitatea reglementării proceselor, precum şi în contextul asigurării compatibilităţii actelor legislative cu legislaţia comunitară.”.

Concluzii
Nu voi urma tradiția de a face unele concluzii în finalul fiecărui articol. Voi lăsa la discreția cititorilor de a analiza proiectul și de a face comparație cu unele argumente expuse.

Rămîn cu speranța ca legiuitorii care au votat amendamentul în prima lectură și care se declară susținători ai statalității Republicii Moldova, să revizuiască proiectul de lege votat deja în prima lectură și vor demara procesul de consultare publică cu populația întregii țări, dat fiind faptul că vizează interesele întregului stat.

Comentarii