SCENARIUL „TRANSNISTRIA 2013”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

O posibilă nouă situaţie de criză, în regiunea Transnistriei, pare a fi sugerată de o informaţie difuzată la Moscova, de atitudini publice ale lui Evgheni Şevciuk şi Nina Ştanski, din conducerea de la Tiraspol, dar şi de o declaraţie demnă, a ministrului apărării, al Republicii Moldova, Vitalie Marinuţă.

Rândurile care urmează reprezintă o simplă ipoteză de studiu. Scopul acestei sinteze este de a reaminti, celor interesaţi, faptul că există proceduri, standarde şi forumuri internaţionale menite a interveni gradual, acolo unde suveranitatea naţională şi integritatea teritorială a unui stat sunt samavolnic încălcate, din raţiuni imperiale. Informaţia difuzată de televiziunea militară rusă Zvezda precizează că vor fi dislocate elicoptere militare ale Federaţiei Ruse, menite a întări capacitatea trupelor de ocupaţie, din Transnistria, de a descuraja orice acţiune militară iniţiată pe malul drept al Nistrului. Prima luare de atitudine notabilă aparţine celei care se prezintă ca şefa diplomaţiei autorităţilor din Transnistria, Nina Ştanski, care, la Bender, a mulţumit pacificatorilor, vorba vine, ruşi: „Noi suntem împotriva oricăror modificări ale formatului trupelor de menţinere a păcii, până la reglementarea conflictului. Voi asiguraţi pacea, ne permiteţi să lucrăm cu metode diplomatice”. A doua, de ultimă oră, este aceea a liderului de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, care nu exclude ideea că diferendul transnistrean ar putea fi soluţionat printr-o intervenţie militară.

Declaraţia demnă aparţine ministrului apărării al Republicii Moldova, conaţionalul Vitalie Marinuţa:

” Poziţia oficială a Guvernului Republicii Moldova este ca această aşa-numită misiune de pacificare să fie transformată în una civilă, cu mandat internaţional. De aceea, prezenţa altei tehnici militare, inclusiv a elicopterelor, nu este binevenită şi nu va fi acceptată de partea moldovenească”.

Este bine de reamintit faptul că anunţul postului militar rus de televiziune survine la puţin timp de la declaraţia unui oficial de la Moscova, conform căruia, în această toamnă vor începe lucrările de amenajare a unei baze aeriene ruse, pe teritoriul Belarus.

Numai că şi răsăritenii vor avea parte de o replică adecvată.

Asta pentru că, în ultima parte a acestui an, se va derula Operaţiunea NATO, “Steadfast Jazz 2013”, un exerciţiu multinaţional de amploare, a statelor aliate, conform unui scenariu ce prevede un atac împotriva Poloniei, Estoniei, Letoniei şi Lituaniei, din partea unei puteri străine. Înţelegeţi, care anume…

Anterior, la o reuniune a Consiliului NATO-Rusia, de la Bruxelles, ministrul adjunct al apărării Federaţiei Ruse, Anatoli Antonov a declarat următoarele:

„Am studiat cu atenţie informaţiile primite de la statele membre NATO, cu privire la Steadfast Jazz 2013, iar eu nu pot ascunde faptul că Ministerul rus al Apărării a fost tulburat de scopul declarat al acestui exerciţiu, care prevede aplicarea articolului 5, din Tratatul de la Washington, privind declanşarea unui răspuns, la o agresiune împotriva Poloniei. Aceste exerciţii sunt în spiritul Războiului Rece. ”

Ce conţine articolul 5 se ştie:

„Părţile convin ca un atac armat împotriva uneia sau a mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat ca un atac împotriva tuturor şi, în consecinţă, dacă se va produce un asemenea atac armat, fiecare dintre ele, exercitând dreptul său individual sau colectiv la autoapărare, recunoscut de articolul 51 al Cartei Natiunilor Unite, va da asistenţă Părţii sau Părţilor atacate, prin luarea în consecinţă, individual şi concertat cu celelalte părţi, a acelor măsuri ce vor fi considerate necesare, inclusiv folosirea forţei armate, pentru a restaura şi a menţine securitatea zonei Nord-Atlantice.”

Dacă informaţia transmisă de postul TV Zvezda se va materializa într-un pod aerian, care ar fi momentele publice previzibile, în orele următoare?

1. Explicarea pretextului, care a dus la acceptarea, de către autorităţile de la Tiraspol, a afluirii unui număr deloc mic de elicoptere de luptă. Cel mai probabil, o declaraţie în acest sens va face Nina Ştanski. Ea va invoca grija executivului transnistrean, pentru apărarea republicii nerecunoscute nici măcar de Federaţia Rusă.

2. Pod aerian, din Rusia spre Tiraspol. Elicopterele pot fi aduse cu avioane de transport, care vor ateriza direct pe terenul limitrof aeroportului, din capitala transnistreană. Sau vor veni de pe mare, survolând, la mică înălţime, teritoriul ucrainean, autorităţile de la Kiev fiind anunţate în ultimul moment şi puse în faţa faptului împlinit.

3. Telefonul, de la Cartierul General al NATO, va suna la Moscova. Ca stat partener al Alianţei Nord-Atlantice, a cărui protecţie militară a fost asumată de aliaţi, la Summitul din Portugalia, din noiembrie 2010, Republica Moldova poate solicita sprijinul adecvat, într-o situaţie ce nu mai are nimic comun cu aşa zisa misiune disuasivă a pacificatorilor ruşi. Drept urmare, generalul Knud Bartels, preşedintele Comitetului Militar al NATO îl va suna la telefon, pe generalul-colonel Valerii Gerasimov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, pentru a cere lămuriri privind intenţiile militare ruse.

4. Alertarea escadrilelor de luptă americane, de la bazele din Germania şi Turcia. Care, în absenţa unui răspuns concludent, vor avea nevoie de mai puţin de 90 de minute pentru a survola teritoriul transnistrean. În puţine minute, va fi în măsură să decoleze, la nevoie, şi o escadrilă de luptă, de la Baza Forţelor Aeriene Americane, de la Mihail Kogălniceanu, pentru un survol demonstrativ peste Tiraspol.

5. La solicitarea autorităţilor de la Chişinău poate fi organizată o reuniune de urgenţă a Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic, din care fac parte Armenia, Austria, Azerbaidjan, Belarus, Bosnia şi Herţegovina, Finlanda, Macedonia, Georgia, Irlanda, Kazahstan, Kârgâstan, Malta, Republica Moldova, Muntenegru, Rusia, Serbia, Suedia, Elveţia, Tadjikistan, Turkmenistan, Ucraina, Uzbekistan. Este evident că majoritatea absolută a statelor menţionate vor condamna decizia unilaterală a Moscovei, de a trimite elicoptere de luptă în Transnistria.

6. Concomitent poate avea loc o reuniune de urgenţă a Consiliului NATO-Rusia. În urmă căreia pot rezulta două situaţii. Varianta A implică renunţarea la podul aerian rus şi revenirea trupelor, iniţial destinate acţiunilor în Transnistria, în Rusia. În acest caz, escadrilele aliate revin pe aerodromurile din România, Turcia şi Germania. Varianta B are în vedere continuarea dislocării de militari şi tehnică de luptă la Tiraspol. În situaţia aceasta, la Cartierul General al NATO se vor evalua măsuri de retaliere.

7. Consultarea secretarului general al NATO, cu preşedintele Statelor Unite.

8.Convocarea Consiliului de Securitate al ONU, unde, în mod firesc, Republica Populară Chineză, adeptă a neintervenţiei militare străine, pe teritoriul unui stat independent, precum Republica Moldova, se va abţine – deci practic va sprijini tacit – o eventuală Rezoluţie de condamnare a actului unilateral al Moscovei.

Cât de realist este scenariul?

Din perspectiva simulării unei situaţii de criză, unul comparabil a fost schiţat, pentru Georgia, cu opt ani înainte de războiul de cinci zile, din august 2008.

Trei elemente teoretice nu au fost confirmate de realităţile din teren.

I.Trupele georgiene au declanşat ofensiva, nu cele ruse.

II. Guvernul de la Tbilisi nu a cerut o reuniune de urgenţă, a Consiliului Parteneriatului Euro-Atlantic.

III.Şi preşedintele Georgiei nu a fost asasinat.

Cât de decis va fi preşedintele Statelor Unite să nu îngăduie repetarea, în altă zonă, cu alt pretext, a demonstraţiei de forţă ruse, din Georgia?

Fiind întrebat recent, despre refuzul autorităţilor de la Moscova, de a fi cooperante în cazul Snowden, Barack Obama a replicat sec:

”Doar pentru Snowden nu ridic avioanele în aer…”

Inteligentă ar fi decizia Ministerului rus al Apărării, de a menţine acasă elicopterele vizate a fi trimise în Transnistria.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole