Rusia şi migrantofobia

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Procesele migraţioniste din ultimele decenii din Federaţia Rusă sunt descrise de sociologi în aşa termeni ca „invazie”, „cucerire”, „valuri”, „potop”, „expansiune culturală”, „grupuri necomplementare”, „etnicizarea raioanelor”. Aceste etichetări, multiplicate de mass-media, produc o atmosferă de anxietate în rândul populaţiei şi sporesc considerabil dispoziţiile xenofobe [Шнирельман, 2008]. În articolul “Imigranţii – o salvare sau o problemă pentru Rusia?”, am descris deja modul în care imigranţii asitaţi şi caucazinei se enclavizează în metropolele ruseşti, creează autonomii etnice solide şi îi dislocă pe ruşii nativi din teritoriile ocupate demografic.    

Drept urmare, aşa cum arată diferite sondaje efectuate în Federaţia Rusă, atitudinea xenofobă este tot mai răspândită în rândul populaţiei. Potrivit unor date sociologice publicate în 2011, aproape jumătate din cetăţenii ţării manifestă opinii xenofobe; în comparaţie, după destrămarea URSS, xenofobi erau doar 6% din populaţie, iar la mijlocul anilor 1990, când începuse prima campanie militară împotriva Ceceniei – 11%. Creşterea numărului de oameni cu viziuni xenofobe este o consecinţă a propagandei ideologice din ultimii ani, consideră sociologii[i]. Dar şi o consecinţă a imigraţiei. Tot în 2011, centrul sociologic de notorietate „Levada”, a informat că circa 70% dintre cetăţenii ruşi consideră că Rusia are duşmani externi, dintre care principalii sunt SUA, NATO, rebelii ceceni şi unele forţe politice din Occident. De asemenea, mai multe categorii de cetăţeni şi-au manifestat nemulţumirea în legătură cu imigranţii, pe care, în opinia lor, autorităţile ar trebui să-i deporteze în ţările lor de origine sau să-i concentreze în cartiere speciale, strict controlate de forţele de ordine[ii]. Potrivit datelor din septembrie 2012, prezentate de acelaşi centru de investigaţii sociologice „Levada”, 47% dintre cetăţenii ruşi privesc negativ fluxul muncitorilor migranţi; iar 57% sunt împotriva strămutării în regiunea lor a persoanelor din alte zone ale Federaţiei Ruse[iii].

Cu privire la ultimul aspect al datelor sociologice prezentate mai sus, al netolerării nici măcar a altor ruşi imigraţi din alte regiuni ale fostei URSS, trebuie de spus că acest fenomen a fost remarcată încă în anii 1990. Atunci exista o netolerare nu doar faţă de reprezentanţii altor naţionalităţi, ci şi faţă de imigranţii ruşi din fostele republici sovietice; diferenţele de obiceiuri culturale, statut, abilităţi sociale reprezintau o barieră în calea integrării nou-veniţilor în societatea ruşilor băştinaşi[iv] [Гриценко, 1999; Пилкингтон, Флинн, 2001]. Localnicii manifestă faţă de imigranţi un soi de xenofobie culturală, este reactivată schema stereotipă „ai noştri”/”străini” şi faţă de ruşii „străini” sunt utilizate stigmate etnicizate; aceştia sunt percepuţi drept etnic străini (după ţara de unde au venit) – „kazahi”, „kirghizi”, „tadjici” sau este utilizat un termen general umilitor, „ciurki” („чурка” – „ciot, ciotcă”) [Космарская, 1999; Филиппова, 1997]. Aceste stări atitudinale erau proprii pentru mai multe regiuni ruseşti, unde nou-veniţii se simţeau discriminaţi şi se „încapsulau” în raport cu societatea în care veniseră, ceea ce complica şi mai mult procesul integrării lor. Fenomenul discriminării imigranţilor de aceeaşi etnie, dar „străini” în plan cultural, a fost înregistrat şi în alte republici ex-sovietice, cum ar fi Armenia, Kazahstan, dar şi în aşa ţări ca Germania; în toate cazurile, diferenţele culturale erau „rasializate” (imigranţii erau etichetaţi drept etnic şi rasial străini). Se producea astfel, la nivel psihologic, un transfer din categoria de „străini cultural” în categoria de „străini rasial”, transfer care facilita manifestarea discriminatoare faţă de ei [Шнирельман, 2008].   

Mult mai radical este gradul de netolerare a imigranţilor care chiar sunt reprezentanţi ai altor grupuri etno-culturale. Datele prezentate de centrul de investigaţii sociologice „Levada” în vara anului 2013, privind percepţia faţă de imigranţii din afara ţării, au arătat că 68,5% dintre ruşi considerau că numărul migranţilor este excesiv de mare; totodată, majoritatea respondenţilor sunt împotriva ca migranţilor să li se ofere vize de reşedinţă în Rusia, chiar dacă aceştia ar face armata în FR[v]. Astăzi, problema imigraţiei masive şi neasimilării migranţilor de altă etnie e caracteristică nu doar pentru marile oraşe din Rusia, ci pentru un număr impunător de regiuni ale Federaţiei Ruse. În regiunea Krasnodarsk, bunăoară, migraţia masivă a nativilor din Caucazul de Nord se produce pe fundalul unei natalităţi în declin a etnicilor ruşi localnici. Aici locuiesc reprezentanţi ai 126 de etnii, dintre care armenii se impun tot mai mult. În consecinţă, schimbările demografice, diferenţele vădite de fenotip, tradiţii şi stil comportamental au reactivat stereotipul arhaic „noi” vs „ei” în rândul ruşilor şi au indus apariţia în Krasnodarsk, ca şi în alte regiuni ale Rusiei, a unui fenomen social nou – migrantofobia. Migrantofobia ruşilor e susţinută de câteva închipuiri. În primul rând e vorba de componenta statistică: persistă opinia că statistica reală este mult diminuată de oficialităţi, şi că numărul migranţilor este mult mai mare decât arată cifrele oficiale. La modul concret, se consideră că migranţii ar fi mult mai influenţi din punct de vedere economic; ei sunt mai solidari între ei, se promovează unii pe alţii în ierarhia socială a regiunii, preiau controlul asupra fluxurilor financiare şi asupra pârghiilor administrative. Tot migranţii sunt cei care dirijează cele mai de temut grupuri criminale organizate. În viziunea majorităţii etnice ruse, migranţii reprezintă un pericol pentru integritatea etno-confesională a regiunii şi pentru securitatea fizică a băştinaşilor. În al doilea rând, e vorba de componenta geopolitică: migranţii creează enclave în regiunile de frontieră ale Federaţiei Ruse, pentru ca peste câteva decenii, când vor deveni majoritari, să se separe de corpul ţării. De exemplu, minoritatea turcilor meshetini a fost învinuită la nivel de autorităţi de faptul că ar reprezenta „coloana a cincea” a intereselor geopolitice ale Turciei în regiunea Krasnodarsk; ei s-au localizat în zone „strategic importante”, pentru a le controla pe viitor, în caz de schimbări geopolitice importante [Осипов, 2002; Петров, 2002].

Situaţia evoluează într-o direcţie explozivă social, or, în august 2012 însuşi guvernatorul Krasnodarului, Aleksandr Tkaciov, a declarat că vor fi formate unităţi de kazaci, care vor suplini trupele de poliţie şi vor avea misiunea să protejeze locuitorii regiunii de agresiunea din partea etnicilor din Caucaz; mai mult, guvernatorul a pus în misiunea drujinilor de kazaci să intervină pentru a împiedica strămutarea în regiune a altor etnici caucazieni[vi]. Iniţiativa lui Tkaciov a fost sancţionată de autorităţi, el a fost învinuit de extremism, însă această iniţiativă vorbeşte în mod cât se poate de clar despre situaţia etno-psihologică tensionată din unele regiuni ale Rusiei.   

Componentele statistică şi geopolitică ale migrantofobiei din Krasnodarsk sunt specifice în egală măsură pentru o bună parte din regiunile Rusiei care se confruntă cu problema imigraţiei masive. Practic pretutindeni în rândul populaţiei majoritare formate din etnici ruşi sporeşte convingerea că imigraţia reprezintă un pericol pentru integritatea statului, iar imigranţii creează enclave etnice şi nu se asimilează, deoarece ar fi un instrument prin care statele lor de origine vor influenţa în viitor politica internă a Federaţiei Ruse. Aşa fenomene se produc, de exemplu, în regiunea Stavropol, învecinată cu republicile din Caucazul de Nord, care trece în prezent printr-un proces important de schimbare etno-demografică. Ruşii sunt majoritari, însă natalitatea acestora este în scădere continuă; în contrast, creşte ponderea numerică a celorlalte etnii conlocuitoare. Pentru multe familii de ruşi, venirea altor etnii creează un disconfort psihologic suficient de puternic şi, în consecinţă, ele aleg calea părăsirii locului de baştină. În anul 2006, din şase raioane ale regiunii Stavropol a plecat 30% din populaţia de origine slavă, iar locul lor a fost ocupat de migranţii etnici [Платонов, 2011, p. 280-281]. Potrivit situaţiei din 2012, trendul demografic de diminuare a etnicilor ruşi continuă, iar între kazacii din regiune şi noii veniţi din Caucaz se produc tot mai frecvent diverse incidente şi confruntări în grup pe terenul rivalităţii etno-sociale, cu ameninţări reciproce şi avertizări că „întreaga lume musulmană se poate ridica” în apărarea caucazienilor din Stavropol[vii],[viii],[ix]. Per ansamblu, aceste fenomene condiţionează apariţia unor curente ideologice radicale pe teritoriul Rusiei şi ne putem aştepta ca în următoarele decenii în această ţară să devină foarte populare şi influente mişcările şi partidele ultranaţionaliste şi neo-naziste.     

(Va urma)

(Bibliografia completă va fi afiştă în cartea despre conflictele identitare, la care lucrez).

 

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]«Ксенофобских взглядов придерживается половина населения России». Директор Центра новой социологии и изучения практической политики «Феникс» Александр Тарасов // АЛЕКСАНДР КОЛЕСНИЧЕНКО. Новые Известия / http://www.newizv.ru/society/2011-09-27/151977-direktorcentranovojsociologiiiizuchenijaprakticheskojpolitikifeniksaleksandrtarasov.html

[ii]Злобно-пассивная ностальгия. Ученые нашли россиян ностальгирующими ксенофобами // Светалана Бочарова, Ольга Болотова. Gazeta.ru. 29.06.11 / http://gazeta.ru/politics/2011/06/29_a_3680037.shtml

[iii]47% россиян отрицательно относятся к гастарбайтерам // http://www.levada.ru/16-10-2012/47-rossiyan-otritsatelno-otnosyatsya-k-gastarbaiteram

[iv]Другие русские. О трагедии среднеазиатских эмигрантов // Ротарь И. Независимая газета”. 1993, 2 июня.

[v]Трудности понимания мигрантов. Россияне считают, что в нашей стране слишком много мигрантов// Елена Мухаметшина. Газета.Ру. 03.07.2013 /   http://www.gazeta.ru/social/2013/07/03/5410237.shtml

[vi]Губернатор Кубани решил выдавливать кавказцев казачьими дружинами // http://lenta.ru/news/2012/08/03/kossackpolice/ 

[vii]Ставрополье превратится в Косово?Отток русских с Юга угрожающе растет // Алексей Полубота.Свободная пресса. 7 августа 2012http://svpressa.ru/all/article/57656/

[viii]Общины Кисловодска призвали горожан избежать межнациональной розни // http://

lenta.ru/news/2012/07/22/peace/ 

[ix]Дело об изнасиловании ставропольского казака дагестанцем обросло противоречивыми подробностями: ВЕРСИИ// NEWSru.com. 19 июля 2013 г. / http://www.newsru.com/russia/19jul2013/stan.html

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole