Rusia administrează aliaţilor teste de stres

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Trăim într-un timp în care adevăratul război nu se duce cu tancurile, avioanele şi navele de război, ci cu presa electronică, audiovizuală, ulterior cu cea tipărită. Viteza de comunicare a noilor momente ale confuntării dintre Vest şi Est, dintre arealul euroatlantic şi realităţile şocante impuse de Califatul Islamic, precum şi capacitatea de interpretare realistă, a marilor manipulări ale opiniei publice unilateral informată, din perimetrul euroasiatic, impune limpeziri pe măsura noilor provocări geopolitice. Motiv pentru care am invitat la abordarea dosarelor ucrainean, ISIL şi a demonstraţiilor din Hong Kong, pe trei compatrioţi de vârste şi cu experienţe diferite, dar complementare.

Constantin Dudu Ionescu, ex-ministrul Apărării:

Ideea că trebuie negociat cu ruşii altfel este obligatorie, după părerea mea. Rusia se pare că nu vorbeşte aceeaşi limbă pe care o vorbim noi. Se ştie de foarte mult timp, a existat o anumită speranţă, mai ales în epoca Elţin, că lucrurile se vor putea îndrepta. Din păcate, pentru Rusia este foarte greu să gestioneze, într-o democraţie liberală, lucrurile acolo. Că nu vor, că nu pot, asta este o altă chestiune.

Claudiu Degeratu, ex-diplomat la sediul NATO:

În timp ce noi ne băteam capul să dezvoltăm programe de cooperare militară, să asigurăm bani, să asigurăm cadrul de colaborare, deci să ne modificăm legislaţia naţională, pentru a reuşi să cooperăm mai bine cu partea rusă, Rusia îşi modifica doctrina militară, îşi modifica politica externă, în care NATO figura deja ca inamic nu numai de natură politică, ci şi militară, şi această disonanţă cognitivă, la un moment dat a avut un cadru de manifestare în Ucraina. Acolo unde NATO s-a raportat mai mult ca la o criză, şi mai puţin ca la un risc sau o ameninţare directă la spaţiul euroatlantic. Adică sunt lucruri care nu au fost acoperite prin actualul concept strategic al NATO, precum acela că Rusia este un factor de ameninţare. Şi în acelaşi timp că tot ce înseamnă criză, până la Urali, să spunem, are o influenţă directă asupra securităţii euroatlantice.

Alexandru Macoveiciuc, analist politic:

Diferenţa este de schimbare de paradigmă. Dacă acesta este un război hibrid, NATO nu este pregătit să gestioneze un război hibrid. Dacă asta este o criză provocată de Rusia, pentru a fi rezolvată tot de Rusia, dincolo de avantajele tactice, este mai curând, dacă vreţi, un test de stres: „Am băgat puţin băţul prin gard. Aici, la noi în curte, în spaţiul ex-sovietic, unde tot noi putem rezolva lucrurile foarte repede, ca să vedem cum se poziţionează ceilalţi. Şi am văzut că habar nu au cum să se poziţioneze. Că de fapt nu vrea nimeni să renunţe la avantajele economice pe care le au cu noi (ruşii). Şi ne arată cu degetul. America se supără, ba nu se supără. Ba vreo o resetare. Sunt cel puţin necongruenţi cu poziţiile lor anterioare. Şi ne-am lămurit că putem să introducem tot felul de noi crize, ca să îi testăm pe ceilalţi.” Iată de ce este nevoie de o resetare a gândirii, nu neapărat a relaţiilor ruso-americane.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole