România: spre un euroscepticism proamerican?

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Ce puteam extrage din ultimul discurs al lui Băsescu în legătură cu tragedia avionului malayesian? „Unica valoare a Europei sunt afacerile, nu cetăţeanul”, „nu există niciun fel de solidaritate europeană, „Europa ne va vinde ruşilor, la prima ocazie”. Dacă Rusia este un partener al terorismului, atunci Germania (şi Uniunea Europeană, implicit)  este şi ea un complice al terorismului? Cum s-ar mai împăca aici dorinţa imensă a lui Băsescu de a ceda din suveranitatea României în favoarea unor State Unite ale Europei, conduse de Germania?

Care este atunci opţiunea actualei administraţii de la Bucureşti? Proprie politică externă, care ar lua în consideraţie interesele naţionale ale României ? Nicidecum. Băsescu îşi asumă calitatea de portavoce a Washingtonului, în contextul unei relaţii proaste dintre SUA şi Germania, mizând pe stabilirea unei agende mai hotărâte a americanilor în zona Europei de Est. Aici România ar adopta o relaţie faţă UE, precum a avut România lui Ceauşescu faţă de URSS – menţinerea în „spaţiul european”, dar profitarea de pe urma unei relaţii mai exclusive cu SUA. Cu alte cuvinte, Băsescu vede România  în calitate de pion american în interiorul Uniunii Europene, asociind mai curând interesele României cu interesele companiilor americane, decât cu ale poporului român.

E un joc riscant, pentru că nimeni nu poate spune cu siguranţă care va fi politica SUA în viitorul apropiat şi îndepărtat şi cât de prioritară ar fi zona Europei de Est pentru politica externă americană. În cazul în care aşteptările administraţiei Băsescu nu se vor adeveri, România se poate trezi într-o izolare geopolitică, având o relaţie proastă nu doar cu Rusia, dar şi cu factorii decizionali din Uniunea Europeană, care are în fruntea Comisiei Europene „omul lui Merkel”. Investiţiile într-un „euroscepticism proamerican” sunt tot atât de riscante, cum au fost şi investiţiile în gazoductul „Nabucco”, care s-a dovedit a fi un eşec total.

Oarecum, situaţia ne aminteşte de cea din ajunul celui de-al doilea război mondial, când România a mizat pe o relaţie specială cu Franţa şi Marea Britanie, fără a lua în consideraţie noile realităţi geopolitice. În loc să-şi îndrepte politica externă spre o pactizare cu Germania şi URSS înaintea semnării tratatului Ribbentrop-Molotov şi înaintea Dictatului de la Viena, Bucureştiul a insistat pe „fidelitatea faţă de partenerii din Vest”, poziţie care a dus la pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord (în favoarea URSS), Transilvaniei de Nord (în favoarea Ungariei) şi Cadrilaterului (în favoarea Bulgariei).

În contextul ucrainean, mult mai raţională ar fi manifestarea unei neutralităţi şi încercarea promovării calităţii de arbitru dintre Kiev şi Moscova, luând în calcul greşelile Poloniei şi Germaniei. De altfel, cum poate România reproşa statelor europene lipsa de reacţie, din timp ce România a stat departe de acest conflict regional?

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole