România geostrategică: „misiune imposibilă” (2)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
  1. Efectul traumatic post-Vilnius

Este evident că expectațiile populare ale țărilor-membre la Parteneriarul Estic riscă să deraieze într-o proiecție geopolitică inimaginabilă. La acest capitol se pretează probabil și argumentele cu multe cifre pe masă oferite de catre vicerministrul ucrainean al economiei Valeriu Muntian (de origine basarabeană, printre altele) despre avantajele integrării Ucrainei în Uniunea Vamală, dar și despre criza de încredere a cetățenilor europeni în structurile UE și creșterea cohortei de eurosceptici.

Nici la Chișinău tabloul nu se anunță a fi mai roz. Or, cu cinci luni până la deznodământul evenimentului din noiembrie curent, rezultatele recentului studiu realizat de Institutul de Integrare Europeană şi Ştiinţe Politice deja dezvăluie probleme grave ce țin de traiectoriul „reintegrării celor două maluri de Nistru”, respectiv a „parcursului european”. Astfel, dacă în anul 2009 circa 54% din cei intervievați considerau că reintegrarea ţării este posibilă, până în anul 2012 numărul acestora s-a redus până 28 la sută. Într-un mod similar s-a diminuat disponibilitatea celor care pledează pentru integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană: în anul 2009 această perspectivă era îmbrățișată de circa 68 % din respondenți, iar peste 3 ani indicele s-a redus cu 22 la sută. În acelaşi timp s-a consolidat grupul celor care doresc aderarea ţării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (61 %).

Nu trebuie de uitat că, în ultimile șase luni, pe teritoriul Federației Ruse au intrat peste 10 milioane de lucrătorilor migranţi, cu 12% mai mult decât în 2012. Konstantin Romodanovski, Directorul Serviciului Federal pentru Migrări, consideră că „aceste cifre vorbesc despre dezvoltarea economică a Rusiei”, specificând că în țara sa au viză de reședință permanentă doar 800 de mii de străini, restul fiind lucrători sezonieri, rude și turiști.

În aceste condiții, rolul regional al Bucureștiului riscă să fie diminuat (dacă nu chiar anulat) pentru alte câteva decenii. Mai mult, Chișinăul oficial are toate șansele să se dizolve ca proiect politic viabil în frontierele sale actuale.

2.  E posibilă emergența estică a Bucureștiului?

În timp ce unii analiști români văd în persoana Rusiei „cel mai periculos adversar al României din ultimii 250 de ani” și nu dau nicio șansă dezghețului ruso-român („cu cât ai un nivel mai ridicat al schimburilor economice cu Rusia, cu atât esti mai vulnerabil în fața reacțiilor neprevăzute ale Moscovei”!), există și voci, încă timide, care afirmă contrariul. E și cazul antologic al companiei românești Simex Grup, directorul de comerț exterior al căreia califică zona euroasiatică drept „o piaţă generoasă”, ce „poate fi motorul relansării economiei româneşti”. Acesta crede pe bună dreptate că − alături de binecunoscutele branduri „parfumuri frantuzeşti” sau „blugi americani” − spaţiul ex-sovietic ar trebui să își amintească de sintagma „mărfuri româneşti” (aceasta însemnând  „încălţăminte românească”, „mobilă românească”, „textile româneşti”, „vinuri româneşti”, „medicamente româneşti”).

Dar rezultatele „expansiunii economice” spre est depind foarte mult de materializarea unei formule fiscale juste aplicate exportatorilor autohtoni, pe care guvernanții o pot prelua ca franciză, să zicem, de la vecinii turci.

CONCLUZIE (2):

În ultimă instanță tot răul e spre bine.

De exemplu, directorul „Institutului de strategii globale” de la Kiev întrezărește anumite beneficii dintr-o presupusă scindare a Ucrainei după modelul economic concurențial Coreea de Sud-Coreea de Nord, China-Taiwan etc. Astfel, potrivit lui Vadim Karasiov Ucraina de Est va fi nevoită să opteze de o manieră hamletiană: „Cum procedăm? Ne transformăm într-un soi de Transnistrie (n.m.- mereu cu mâna întinsă) ori începem să facem ceva concret (n.m.- ca și Ucraina Vestică)?”

Cât privește Bucureștiul, el se poate reinventa după modelul polonez deja patentat, diplomaţia pragmatică a căreia a urmat cu tenacitate consolidarea statutului regional aș țării atât cu Vestul, dar și cu Vestul. Având în vizor „triunghiul de la Weimar” (Franţa, Germania şi Polonia), România și-ar putea confirma statutul de „jucător-care-contează” în relațiile cu vecinii săi cu frontiere tangibile și/sau geostrategice (Federația Rusă și Turcia) printr-o structură similară: să zicem „triunghiul Karadeniz” (numit aici ad-hoc). Doar așa poate miza pe includerea sa în nucleul decizional permanent avut în vedere de Bruxelles.

Mai mult chiar. Oricât ar părea de straniu, dar în cazul unui eventual eșec pe vectorul danubio-pontic suferit de UE (inclusiv futilitatea Parteneriatului Estic), anume Republica Moldova este cea mai îndreptățită să devină cap de pod: dar de data aceasta de convergență și compatibilitate dintre cele două ideologii geostrategice disponibile. Și aici Președinția și Ministerul de externe de la București au toată libertatea (politologică și culturală) să se manifeste. Ca exemplu concludent poate fi invocată activitatea Fundaţiei ruse Gorceakov în domeniul human research pentru viitoarea structură economică și ideologică euroasiatică, având în vedere faptul că potențialii bursieri trebuia să dea dovadă de un nivel intelectual înalt și posedarea a cel puțin două limbi străine de circulație, pe lângă cea rusă. Poate e cazul să ne amintim aici de antecesorii noștri celebri (ramura genealogică a Cantemireștilor, să zicem, ori a lui Serghei Rahmaninov, descendent din osul Domnitorului Ștefan cel Mare), care au substituit prin activitatea lor culturală exemplară din Rusia o întreagă strategie specifică desantelor militare.

Vezi și http://vox.publika.md/politica/romania-geostrategica-misiune-imposibila-1-504063.html

Material preluat integral pe http://powerpolitics.ro/romania-geostrategica-misiune-imposibila/

 

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole