România geostrategică: „misiune imposibilă” (1)

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.
  1. „…românii au devenit idioții Statelor Unite ale Americii”!

Calificativul a fost debitat de către expertul militar rus Igor Korotcenko, redactor-şef al revistei „Apărarea națională”, și a fost făcut în contextul acceptării părții române de a găzdui instalația antirachetă de la Deveselu.

Referința a fost făcută într-un interviu acordat postului oficial de stat „Vocea Rusiei” imediat după vizita ministrului român de externe Titus Corlățean la Moscova. Analistul a reiterat că Moscova se va proteja în continuare împotriva ameninţărilor iminente venite de la scutul european cu deja consacratul sistem „Iskander M”. În aceste condiții, e nevoie să i se explice părții române că, în cazul în care nu își caută probleme cu lumânarea, cel mai potrivit e ca instalația antirachetă să fie instalată în Franţa, Spania, de unde „va proteja Europa fără a perturba zonele poziţionale” rusești. „Dacă doriţi în continuare să jucați rolul de idioți ai Statelor Unite și credeți că nu vă vom lua în cătare, cred că sunteți prea naivi”, s-a adresat expertul rus la persoana a doua plural, probabil pentru a implica, rezonator, reacția generală a mass-mediei românești.

Eu aș încadra neapărat în această albie emotivă perfect valabilă și frustrările cetățenilor români care nu beneficiază, cum s-ar aștepta pe bună dreptate aceștia, de facilitarea (dacă nu chiar abolirea completă)  a sistemului de vize dintre Washington și București. De aceea cu siguranță se vor mai ivi prilejuri ca ideile euroasiate să fie testate în Balcani.

2.                      Cu Utopia descărnată în față

Pe de alta parte, comentatorii de la „Vocea Rusiei” consideră „firesc ca ţările din Europa de Est să simtă gravitaţia politică a Moscovei şi Beijing-ului”, pentru că „zona balcanică şi, în general, „Europa nouă” este una dintre zonele geopolitice în care interesele celor două ţări sunt sinergice şi complementare”. În opinia editorialistei române Sabina Fati, „până acum România s-a ferit de cadourile Estului pierzând poate afaceri importante, dar păstrându-şi nu doar azimutul politic spre Vest, ci şi o marjă de manevră importantă pentru o ţară aflată la periferia celor două lumi. Chiar dacă există riscul să se adeverească faptul că în arhitectura Kremlinului, România este un teritoriu care a scăpat de sub influenţa rusă, dar şi un loc bun de recucerit  sau de ţinut în şah”.

Cel puțin aceasta pare să fie calea urmată de filosoful și geostrategul rus Alexandr Dughin venea recent cu ideea − care în acest moment pare aproape năstrușnică − de a atrage România în Uniunea Euroasiatică. Or, in exprimarea plastică a observatorului tiraspolean Andrei Safonov, „Uniunea Euroasiatică este pentru România într-un mod similar ce e tămâia pentru Satana. Diavolul român va începe sa bată din copite şi să fluture din coadă la intarea în biserica Eurasiată, dar niciodată nu va intra în ea”.

Politologul de pe Nistru are și o explicație specifică de ce „Bucureștiul niciodată nu va ieși din NATO şi UE”: în opinia sa, cele două structuri nu ar fi decât „paravan” pentru politicile agresiv-acaparatoare. Plauzibilă rămâne totuși ideea lui Safonov că „Uniunea Euroasiatică este, în primul rând, un plan de unificare, chiar dacă nu exhaustiv şi imediat, a unor teritorii considerabile din fosta Uniune Sovietică”.

CONCLUZIE (1):

Politologul și publicistul german Alexander Rahr, descendent din primul val de emigranţi ruși (alb-gardiști), sugerează două paradigme care servesc, în același timp, și ca soluții evolutive probabile pentru viitorul Rusiei. Este vorba despre polul academicianul Andrei Saharov vs scriitorul Aleksandr Soljenițân. În timp ce primul credea că pentru Rusia cel mai important lucru îl constituie libertatea personală, chiar dacă va trebui sacrificat Imperiul („Statul e o valoare mai puţin importantă decât libertatea individului!”), al doilea era de părerea că, după abandonarea comunismului şi totalitarismului, țara sa nu ar trebui să urmeze calea deplină a democraţiei (trăitor în Occident, Soljenițân s-a pătruns de ideea că doar păstrarea propriei statalități va salva unicitatea culturii şi identitatea spirituală a Federației Ruse).

Din această perspectivă extinsă temporal pe cel puțin un deceniu, principala și, deocamdată, singura strategie de urmat este eliminarea temporală a anumitor numitori temporari din ecuație. De exemplu încetarea mandatelor a unor lideri de opinie (cum e cazul președinților Putin și Băsescu, în cazul Ru/Ro), dar și ponderea tot mai expandată a societății civile, în particular a diplomației publice ca element indispensabil de soft power. Un studiu sociologic recent comandat de către „Comitetul de iniţiative civice” privind sentimentul politic popular pare de-a dreptul „senzațional în unele aspecte” (ex-ministrul de finanţe Alexei Kudrin). Circa „66% dintre rușii chestionați văd viitorul țării doar prin democratizare deplină (cu doar patru luni numărul acestora era de 38 %). Precizez că aceste date au apărut înaintea finalizării uluitoare a procesului intentat prezidențiabilului Alexei Navalny, cunoscut activist rus pentru libertăți civile și sociale.

Vezi și http://vox.publika.md/politica/romania-geostrategica-misiune-imposibila-2-504071.html

Material preluat integral pe http://powerpolitics.ro/romania-geostrategica-misiune-imposibila/

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole