Republica Moldova: Frontul Informațional Alternativ

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Toți cetățenii țării au garantat prin Constituție dreptul la informare corectă, iar un punct de vedere diferit de cel oficial sau de partizanat politic valorează aur curat


Aceasta a fost intenția mea cea mai sinceră atunci cînd am decis să public, acum circa două săptămîini în urmă, prima postare pe portalul oferit de către VoxPublica. Dar imediat m-am pomenit „asediat de psihologii contorsionate, grăbite să profite de libertatea practic nelimitată a injuriei, a partizanatului, a aflării în treabă, a vanităţii”, ca să citez rațiunile similare invocate de filosoful Andrei Pleșu la prima sa intrare în apele tulburi bloggerești.

De exemplu un postac sîrguincios aproape că mă somá, de cea mai grobiană manieră, să îmi alterez prenumele, neștiind probabil că Igor e de origine celtă (etimologic: cel-care-nu-s-a-născut-încă), fiind preluat de mulți nativi din țările Europei de est dar și de trăitori născuți în Țara Bascilor (nord-estul Spaniei). Iar un altul mă acuza de stalinism din simplul motiv că am postat pe net un material … în limba rusă. Mi-e teamă că dacă le-aș vorbi pe viu − să zicem, în spaniolă, engleză ori franceză − tot nu aș fi pe frecvența lor encefalică limitată. Cu alte milenii în urmă, anume astfel de specimene jinduiau să-i îndese pe gît lui Socrate cupa cu cucută pentru gîndirea sa „coruptivă” ori să facă chetă pentru mormîntul colegului lor viu Hispassus din Metapontum din simplul motiv că eminentul provident le-ar fi dezvăluit natura incomensurabilității pe care lobotomizații de ei nu o puteau accepta.

Acestora nu le-aș fi încredințat niciun fir de păr tot mai încărunțit, dar m-a mirat intervenția promptă a ditamai proprietarului publicației „Timpul” de la Chișinău care se erijează (nu e sinonim cu „ejaculează”, precizare necesară pentru ignoranții lingvistici) în postură de formator de opinie. Or, în decurs de numai cîteva zile Constantin Tănase a reușit să debiteze multă fiere biliară în texte belicoase pentru o „Armată a lui Codobatura” (mi-am amintit de tilul omonim al unei cărți faimoase din timpul copilăriei mele sovietice) risipită și degerată moral la începutul acestui decembrie. Cît fac numai titlurile pe post de hîrtie de turnesol care îi trădează pornirile de a băga zîzanie în societatea basarabeană divizată a(nta)gonistic: „Suntem un neam de iepuri fricoși”, „Moldova între neofascismul rusesc și unionismul românesc: ce va alege?”, „Urîți Alianța, dar de ce urîți Moldova?”. De ce nu mă miră oare faptul că Domnia sa nu a dat jurnalisticii de la Chișinău barem un discipol demn de a fi reținut de către cititori ori că – printre vechii săi confidenți ce i-au marcat traseul deontologic – unul are viză de reședință permanentă la publicația Moldova Suverană.

Recunosc, m-a flatat faptul că seniorul jurnalisticii moldave a identificat în oceanul informațional umilul meu blog aflat în perioada de gestație, dar atîta timp cît se declară dispus să cînte la drîmba lui Băsescu nu e cu mult mai breaz decît „gorniștii lui Putin” care i se năzăresc de peste tot. De exemplu în „Urîți Alianța, dar de ce urîți Moldova?” (editorial cu dedicație personală dar fără referință la mine ca și destinatar-țintă), Constantin Tănase face trimiteri copioase la mai multe enunțuri trunchiate din articolul meu despre pericolele politicii basarabene amputate. Dar după ce le distorsionează într-o manieră cel puțin ciudată sfîrșește prin a-mi atribui dovada unei sminteli de a fi declarat că vizitele la Chișinău ale lui Biden, Merkel și Barroso ar fi fost cumpărate „cu iaurt și gogoșele”.

Or, la rîndu-mi aș putea lesne să fac trimitere la Her Doktor pentru a-l eticheta în cel mai bun caz de o dedublare de personalitate dacă nu chiar de schizofrenie, avînd în vedere că mi se adresează la plural chiar din titlul materialului acuzator. În plus, oare să nu fi aflat încă Domnia sa din vasta experiență jurnalistică că nu există o dependență valabilă între „calitatea și orientarea politică a presei”? Ori că, spre deosebire de guvernare,  mass-media nu are atribuții geopolitice statuare, ea fiind cea de-a patra putere (implicit independentă) în stat? Oare cei doi eurosceptici notorii − premierul britanic David Cameron si președintele ceh Vaclav Klaus − sau alți patru lideri europeni care au refuzat să participe la ceremonia de decernare a premiului Nobel pentru Pace cîștigat în 2012 de către Uniunea Europeană sunt la fel de susceptibili (conform logii abordate de jurnalistul senior) de a se afla printre cei care au luat în bășcălie vizita moldavă a lui Barroso?

Pură coincidență sau nu, dar în același interval timp în care am fost vizat de către Constantin Tănase am început să fiu „curtat” de atacuri repetate cu varii pseudonime ce emit de pe același IP-uri 199.117.151.143 & 199.117.151.203(Coral Wireless LLC) localizate respectiv în raza comitatului Hilo și Honolulu (SUA) de pe insula Hawaii. O simplă consultare a omniscientului google poate da la iveală faptul că e vorba despre Air Force Post Office (poșta specială a forțelor aeriene). Mai exact, adresa Armed Forces Europe înregistrată pe blogul meu personal cu imaginea drapelului american (http://www.cavhooah.com/apo). În cazul în care locația exotică de unde am fost atacat informațional nu e o bază ilegală de extratereștri, atunci cu siguranță e un bîrlog ocult menit să ofere suport ideologic oponenților ideologici. Avem tot timpul din lume să dezlegăm această dilemă a sfinxului politic, nu?

Pînă la finalul investigațiilor îmi permit să le reamintesc pretinșilor exponenți ai opiniei publice: Moldova a fost dintodeauna și rămîne să fie parte a Europei, fără a avea nevoie de indicații explicite de la ideologii potențați ai timpului din est sau din vest. La fel cum într-un text de prin anul 2000 (intitulat „locus amoenus” și publicat abia peste un deceniu la editura newyorkeză a faimosului literat & disident sovietic Serge Jourienen) am avut libertatea totală să emit păreri atît despre Rusia „răstignită pe picior larg între două continente cu grániță instabilă: Kalașnikov și Karamazov”, cît și despre emului ei geopolitic: „Distanța de la New York pînă la California e ca de la moarte pînă la viața de apoi”. Or, spre deosebire de „detașamentul de analiști politici și ziariști, partizani ai Moscovei” (unde m-ați înrolat prin corespondență) și care doresc „să pună cruce pe vectorul proeuropean al Republicii Moldova”, eu am un alibi democratic imbatabil. Eu chiar doresc pe bune să știe-stînga-ce-face-dreapta, optînd din pură convingere pentru deconstrucție politică, concordie socială și dialog cultural.

Din păcate „diagnoza” pe care o puneam în „Gena Arhetipală Bal-Kan” (formată din sememele turcești „miere” şi „sînge”) − unul dintre textele mele de pe la 1991 din cartea de debut − nu numai că nu şi-a pierdut actualitatea, dar a degenerat într-un trend major din societatea contemporană („denumirea de origine” poate fi identificată în acrostihul format din cele 9 rînduri de mai jos):

Báftă-halvá” → „cherém-muşteriu” →

Acarét-haidamác” → „capcánă-tizíc” → „bacşis-mahalá” →

Leafă-zevzéc” → „cadînă-buclúc” →

Cálfă-satîr” → „peşchéş-marafét” → „licheá-salahór” →

Amanét-cacealmá” → „rahát-chilipir” →

Naz-calabalîc” → comédie-sultán” → „fudúl-berechét” →

Iferím-haimaná” → „palávră-mazil” →

Chimir-derbedéu” → „catîr-dandaná” →

Antereu-mahmúr” → „sictír-matrapazlîc”…

Ce lipsește aici din „Istoria unei plăcinte” neofanariote despre care semnaliza Costache Negruzzi acum vreo 200 de ani în urmă, Stimate Domn? Numai un fariseu informațional își permite luxul să nu recunoască în trăsăturile enumerate într-un text de acum vreo două decenii chiar portretrul-robot al actualei Alianțe de Guvernare de la Chișinău. Mai mult chiar, în timp ce unii activiști au început privatizările activelor de stat și acum finalizează activele intangibile (spălarea de creieri, servilismul politic, aportul economic etc), eu am fost obligat să iau calea europelor tocmai din poziția de lector universitar. Iată că de mai mult de două decenii eu nu am acumulat nimic, chair dacă port în spate milioane. Ba nu, miliarde. De pagini citite.

Astfel că în concordanță cu Frontul Informațional Alternativ deschis pe teritoriul european al Republicii Moldova îmi permit să transcriu mai jos cîteva clustere politice obiective (care nu țin de părerea mea subiectivă, precizare pentru manipulatorii de opinie angajați politic):

–  cea mai reacționară mișcare social-politică din istoria modernă a continentului european, Partidul Popular European (PPE), și-a extins caracatița neocolonizatoare prin mai multe guverne europene actuale ce au substituit dreapta ideologică, înclusiv pînă la monopartidul „Rusia Unită” (Federația Rusă). Anume membrii acestei grupări transnaționale sunt cei care „reglează monedele lumii, controlează pacea, războiul, comerţul mondial şi masa de rezerve planetare, se confruntă acum cu mari probleme la ei acasă”. Un punct de vedere imparíal aici: http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Sarbatori%20pe%20datorie%20de%20MDP.htm;

–  În Republica Moldova famiglia „popularilor” pătrunde tot mai adînc prin filieră partinică (via europarlamentari PDL gen Monica Macovei) în două dintre componentele AIE: cine are ochi – să vadă și urechi – să audă;

–  Uninea Social-Liberală de la București își va despărți treptat apele, așa cum e și firesc, în ramurile stîngă (PSD, PC, UNPR) și dreaptă (PNL, la care vor adera rămășițele ARD). Această coabitare „împotriva naturii” a fost posibilă pentru a stopa regimul Băsescu & slugoii săi de aceeași manieră cum a fost posibilă coalizarea dușmanilor ideologici SUA & URSS pentru a-l opri pe Hitler;

–  Pentru Alianța de Guvernare de la Chișinău „rolul Băsescu” îl joacă PCRM. Pe măsură ce formațiunea de stînga se erodează ireversibil, forța și energia rezultate vor fi redistribuite, cel mai probabil, între socialiștii și democrații moldoveni;

–  Nu exclud ca presiunile puse deja pe PDM să-i oblige pe liderii săi de a renunța la triumveratul guvernamental chiar pe parcursul anului Șarpelui de Apă;

–  Este foarte posibil ca și PL să dezerteze AIE-2 într-un moment politic considerat oportun, dar undeva după noiembrie 2013-începutul lui 2014;

–  Cu excepția șiretlicurilor băsesciene de a acumula voturi basarabene (fără acoperire reală dar necesare perpetuării sale politice care, iată, pe 9 decembrie curent finalmente a dat chix), Bucureștiul oficial nu are niciun interes electoral să atragă mina basarabeană cu efect întîrziat în lupta politică internă. Oricît s-ar scandaliza unioniștii agresivi, principalul beneficiar al unei eventuale integrări basarabene în balcoanele din Casa Poporului de pe Dîmbovița rămîne a fi Laszlo Tokes: http://www.romanialibera.ro/actualitate/locale/propunerea-lui-tokes-federalizare-versus-colonizare-286177.html. Or, politicienii români nu sunt dispuși să-și riște proporționalitatea scorurilor electorale prin integrarea celor două epicentre separatiste în vestul și estul țării;

–  PLDM și PDM au încercat să joace ori iau în calcul aceeași carte riscantă în Transnistria și Autonomia Găgăuză. Cel puțin învingătorii nu se vor mulțumi cu vin sifonat, ci vor bea șampanie adevărată!

P.S. Á propòs de zodia toasturilor în care intrăm vertiginos. Avînd în vedere că aceasta e una dintre ultimile postări din 2012, amintesc aici binecunoscutele replici ale personajului interpretat de Arnold Schwarzenegger: „Hasta la vista, baby” și „I’ll be back”! Pentru că nu există minister, departament sau comisie parlamentară, foste ori actuale, în care să nu am suficienți cunoscuți, colegi sau pur și simplu cetățeni care să nu știe că patriotismul e cu mai mult decît o butadă publicistică.

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole