Referendumul Unionist din 2018. Partea a III-a: Ce şanse există şi care sunt riscurile.

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În anul 2018 cetăţenii Republicii Moldova se vor prezenta la urne pentru a decide dacă vor să se alăture României pe direcţia europeană, sau se vor menţine în starea de sărăcie, corupţie şi incertitudine.

Referendumul de Unire cu România devine deja o necesitate după ce mai bine de o treime din populaţia Republicii Moldova, cea aptă de muncă, a părăsit deja graniţele. Statul nu mai este de ani buni funcţional, nici că a fost vreodată după desprinderea de URSS. Economia este disfuncţională şi ruptă de realităţile secolului XXI, în care exportul de mere şi vin nu mai pot constitui baza unor tranzacţii comerciale la nivel internaţional.

Acest lucru a dus la corupţie, corupţia a dus în la cel mai ridicat grad de sărăcie din spaţiul european. Nivelul de sărăcie este atât de ridicat încât comparaţia nu se poate face decât cu state din Africa la nivel de PIB pe cap de locuitor.

În acest moment România finanţează deja funcţionarea statului prin reparaţii de drumuri, construcţia de locuinţe sociale, reparaţia şcolilor, finanţarea activităţilor culturale, susţinerea sistemului educaţional, împrumuturi pentru a se acoperi funcţionarea administraţiei statului…

În anul 2012, când au început primele manifestaţii unioniste de stradă, încrederea în acest proces era foarte scăzută, conform sondajelor din acele vremuri de sub 10%. În acest moment, în urma campaniilor de informare întreprinse de societatea civilă, dar şi ca urmare a măsurilor luate de statul român de a susţine pe românii dintre Prut şi Nistru, procentul se apropie de 50%. Dar creşterea cea mai mare a venit în ultimul an, de mai bine de 20%, ca urmare a scandalurilor de corupţie din politica moldovenească, unde pro-europenii au arătat că nu prea sunt atât de pro- pe cât se spera.

De-alungul timpului s-au vehiculat mai multe idei despre cum această Unire se poate face, unele mai realiste, altele de-adreptul aberante. La acest din urmă capitol putem pune trecerea Prutului de către armata română, lucru care nu se va întâmpla deoarece România recunoaşte starea de facto şi încearcă să o schimbe pe căi democratice, recunoscute la nivel internaţional.

Singura variantă reală este organizarea unui referendum pentru reUnire. Mulţi dintre unionişti consideră că acesta nu este oportun, că nu ar fi momentul. Aceste afirmaţii se bazează pe false interpretări ce vin din propaganda media rusească extrem de puternică.

Prin Referendum s-au desprins state, tot prin Referendum comunitatea occidentală recunoaşte noi state.

Dar haideţi să analizăm care ar fi avantajele şi care ar putea fi riscurile.

Ce atu-uri există în favoarea unui vot pozitiv?

În primul rând trebuie de ştiut că cei care se opun acum unirii sunt cetăţenii care sunt sensibili la propaganda rusă, adică persoane cu o educaţia precară, la care singurul mijloc  de informare este televizorul. Ori tocmai această categorie socială este extrem de maleabilă, având nivelul de trai extrem de scăzut. Cea mai mare parte dintre ei, în momentul în care vor avea ştampila în mână şi vor şti că prin aceasta de mâine vor avea venituri de cel puţin trei  – patru ori mai mari, venituri garantate, sigure, vor pune ştampila pe Unire. Ei nu urmează nici o ideologie politică ci doar pe aceea de a scăpa de sărăcie. Practic cei care acum declară că se opun Unirii, trăind într-o sărăcie lucie, deşi supuşi manipulării, vor îmbrăţişa aceasta opţiune pentru Bani, adică pentru un trai mai bun.

Tinerii şi intelectualii sunt net favorabili acestui proces.

De altfel şi studiile arată exact acelaşi lucru: că mai puţin de jumătate sunt favorabili unirii, dar mai mult de jumătate ar vota pentru Unire. De ce? Pentru un trai mai bun.

Apoi lumea este dezamăgită de clasa politică. Unionist sau nu, cetăţeanul doreşte să dea o corecţie clasei politice care l-a dus în sărăcie. Votul pentru Unionism reprezintă în republica Moldova şi un vot anti-sistem, ori astfel de voturi sunt cele care aduc partidele la putere aproape peste tot în lume. În România votul anti-sistem a făcut din cetăţeni pro-europeni convinşi. Tot aşa votul anti-sistem din Republica Moldova îndeamnă pe moldoveni să voteze pentru Unire ca şi pedeapsă aplicată clasei politice. Adică decât cu hoţii aceştia … mai bine cu Unirea.

Orice ce ar face politicienii, cu siguranţă atitudinea ostilă a cetăţenilor faţă de clasa politică nu se va atenua ci accentua. Se întâmplă peste tot în lume.

Se deschide postul Unirea TV. Intră să vezi cum vei putea ajuta.

Binenţeles că propaganda rusă se va intensifica, partidele pro-ruse vor începe să intre în dezbaterea publică, dar acest lucru este tocmai benefic procesului de informare şi un lucru de dorit deoarece va determina cetăţenii să se fixeze în tabere, iar discuţia va fi una publică.  Apoi unionismul mai are avantajul că alături sunt tineri şi intelectuali; în societate unioniştii sunt văzuţi ca persoane educate, de credinţă. Apoi cei care se opun unionismului sunt de slabă calitate, nu sunt în stare să susţină un discurs public argumentat, nu au de partea lor adevărul.

Află de aici şi care este baza legală, internă şi internaţională, prin care un Referendum va duce la Unire.

Există însă voci care spun că: E un risc prea mare ca votul să nu iasă. Ba tocmai că nu este un risc. Să spunem că votul nu va ieşi. Ei şi ce? Doar nu va fi ultimul. În cel mai rău caz va fi un vot la limită care va arăta că rezultatele reale ale susţinerii pentru Unionism, ori această măsură va opri orice discuţie.

Un vot negativ nu reprezintă sfârşitul lumii. Să fim pragmatici: din primul vot la limită unionismul va ieşi puternic. Mai organizăm unul, apoi încă unul şi în cele din urmă… Unirea trebuie votată o singură dată, nu de mai multe ori. O dată votul dat pozitiv, povestea cu două state româneşti, din care unul fictiv, va dispărea şi vom intra într-o nouă etapă.

Lăsaţi romantismul la o parte şi să aveţi mai mult curaj. Trebuie să ne asumăm ca în aceşti doi ani să luptăm mai mult şi să criticăm mai puţin pe cei care luptă. Nu fiţi fricoşi. Scoţienii, irlandezii şi alţii… au scos oamenii la vot. Nu înseamnă că s-au lăsat de propriile aspiraţii după referendum.

Cum s-a ajuns la situaţia de a fi necesar un vot ca românii să trăiască într-un singur stat?

Un referendum pentru Unire va fi văzută ca şi o luptă a tinerilor şi va încărca energii puternice în societate, suficient de puternice pentru a schimba destinul generaţiilor ce vor avea să vină.

Care sunt riscurile unui referendum? Practic nu există nici un risc deoarece mai puţin decât situaţia de faţă nu se poate aduce, în sensul că Republica Moldova este separată de România. Un referendum nu va putea decât să ducă spre Unire, în nici un caz să strice cu ceva.

Riscul unui război în Regiunea Transnistreană

Regiunea Transnistreană este o bază militară Rusă şi nu teritoriu de facto al Republicii Moldova. Nimeni nu are pretenţia sau interesul a exista un conflict pe Nistru, cu atât mai mult Federaţia Rusă, care deja stăpâneşte acel teritoriu. România nu manifestă interesul de a aduce în interiorul graniţelor o populaţie care în acest moment este preponderent româno-fobă.

Orice discuţie despre intenţia României de a prelua prin forţă regiunea transnistreană reprezintă o fabulaţie.

Referendumul a reprezentat mijlocul prin care Federaţia Rusă şi-a legitimat preluarea peninsulei Crimea. Republica Moldova nu prezintă nici un interes pentru Federaţia Rusă, în schimb îmbunătăţirea relaţiei cu România cu siguranţă că Da. În acest sens România va purta un dialog cu Federaţia Rusă pentru stabilirea condiţiilor privind Regiunea Transnistreană. Federaţia Rusă se dovedeşte a fi foarte raţională şi previzibilă în acţiuni, deşi de multe ori nu ne convine care este constanta ei de politică externă.

Federaţia Rusă nu va risca un conflict cu România, aşa cum nici România nu va risca provocarea Federaţiei Ruse cu privire la Regiunea Transnistreană.

Riscul pierderii Nordului şi Sudului Republicii Moldova

Această variantă reprezintă o altă inepţie al unor critici ai Unirii. Şi unde să plece aceste spaţii? În Regiunea Transnistreană?

Ele nu reprezintă nici un pericol pentru România, suprafaţa şi numărul de cetăţeni fiind de ordinul localităţilor mici din ţara noastră.

Ceea ce pare a fi important în Republica Moldova, în România se rezolvă cu ajutoare sociale şi ceva investiţii adresate direct administraţiilor locale. Primarii conduc comunitatea, primarii sunt cei care vor lua decizia. Apoi acolo nu există o structură ideologică organizată împotriva curentului Unionist ci doar factori izolaţi ce se manifestă în spaţiul public. Populaţia este săracă şi îmbătrânită. Vârsta face ca aceste regiuni să nu deţină potenţialul uman necesar nici unor răzmeriţe, ce să mai vorbim de o desprindere violentă.

Copiii noştri se plimbă pentru al doilea an în Republica Moldova şi nici urmă de vreun posibil focar. Oamenii sunt mai preocupaţi de ziua de mâine, de banii de pâine.

Unioniştii adevăraţi îl pun pe Da în faţă, nu pe Nu. Cine vine cu metoda: Da sunt pentru Unire, dar… Acest Dar nu este al unioniştilor ci al celor care în mod voit, sau involuntar, sunt inamicii Unirii.

 

Comentarii

Marius Dorin Lulea

Marius Dorin Lulea

- Istoric şi specialist pe probleme de geopolitică regională, preşedinte al Centrului pentru Cultură, Istorie şi Educaţie - Sunt militant activ pentru consolidarea democraţiei din Republica Moldova, apărarea drepturilor omului şi a creşterii imp...

Ultimele articole