Referendumul lui Şelin este anticonstituţional şi ilegal

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

1. Tema referendumului încalcă Constituţia Republicii Moldova

Referendumul iniţiat de PSDM privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan (UV) pune, deopotrivă cu problema oportunităţii lui, şi problema legalităţii demersului, dat fiind caracterul efectelor pe care urmează să le producă.

Conform art. 75 al Constituţiei Republicii Moldova, „hotărârile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridică supremă”. Prin urmare, scopul referendumului este de a da valoare de lege propunerii de aderare la UV şi, pe cale de consecinţă, de a obliga autorităţile moldoveneşti să iniţieze procedura de aderare la acest proiect geopolitic.

Aşa cum declară liderii statelor constituante, uniunea în cauză se va constitui parte a Uniunii Euroasiatice (UEA) care, la rândul său, reprezintă un proiect de încropire a unei uniuni de state cu caracter confederativ şi cu un spaţiu unic politic, economic, militar, vamal, umanitar şi cultural.

Într-un articol cu privire la proiectul UEA, V. Putin declara că această uniune trebuie să devină un pol al lumii moderne, de unde înţelegem că UEA se vede în opoziţie cu alte unuini şi puteri ale lumii. Inclusiv cu UE, la care RM urmăreşte să adere.

Este la vedere faptul că, prin efectele sale, referendumul vrea să decidă paradigma politicii externe a Republicii Moldova, aceasta însemnând renunţarea la vectorul european asumat de majoritatea parlamentară şi de către Guvern.

Suntem, aşa dar, în faţa unui conflict între două opţiuni, iar rezolvarea este oferită chiar de textul Constituţiei Republicii Moldova. Astfel, în art. 66, litera d), este stipulat că Parlamentul este cel care „aprobă direcţiile principale ale politicii interne şi externe a statului”. Norma constituţională stabileşte la art. 66 domeniile de competenţă exclusivă şi nu lasă loc de vreo interpretare care ar limita aceste atribuţii ale legislativului.

Acţiunea art. 66, litera, d), face ca rezultatele referendumului privind aderarea Republicii Moldova la UV să fie lipsite de valoare juridică, ceea ce înseamnă că efectele referendumului vor fi nule, chiar dacă acesta ar avea loc.

Având în vedere că tratatul UV este unul cu caracter economic, trebuie să facem trimitere şi la art. 129 al Constituţiei, care prevede că Parlamentul este cel care „aprobă direcţiile principale ale activităţii economice externe”.

Însă, implicaţiile unui tratat cum este UV nu se limitează doar la atât. Acestea presupun operarea unor amendări în textul constituţional, în domeniile în care competenţele UV limitează exercitarea atribuţiilor suverane ale Republicii Moldova.

Dacă vorbim şi de UEA, numărul domeniilor vizate creşte şi va trebui să ne referim, de exemplu, la art. 66, care stabileşte că Parlamentul adoptă doctrina militară a Republicii Moldova, la art. 130, cu privire la sistemul financiar-creditar, la art. 131, cu privire la bugetul public naţional, la art. 132, cu privire la sistemul fiscal, la art. 11, privind neutralitatea Republicii Moldova, şi altele care presupun limitarea exercitării atribuţiilor suverane ale Republicii Moldova.

2. UV este un tratat, iar procedura de încheiere a tratatelor este supusă regimului stabilit de Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova

Deoarece propunerea supusă referendumului implică încheierea de către Republica Moldova a unui tratat internaţional, trebuie să facem trimitere la Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova nr. 595 din 24.09.1999.

Chiar la articolul 1, numit “Domeniul de aplicare”, în alineatul (1) este stipulat că legea “se aplică tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova şi determină modul de iniţiere, negociere, semnare, intrare în vigoare, aplicare, suspendare, denunţare sau stingere a acestora”. Alineatul (2) stabileşte că “iniţierea, negocierea, semnarea, intrarea în vigoare, aplicarea, suspendarea, denunţarea sau stingerea tratatelor internaţionale ale Republicii Moldova se exercită în conformitate cu principiile şi normele dreptului internaţional, cu Convenţia cu privire la dreptul tratatelor (Viena, 1969), Constituţia Republicii Moldova, prezenta lege, precum şi în conformitate cu prevederile tratatelor”.

Legea, asemenea textului constituţional, nu lasă loc de interpretări, iar din prevederile ei rezultă fără echivoc că încheierea tratatelor Republicii Moldova reprezintă, din punct de vedere al normei legale, apanajul exclusiv al Constituţiei şi al Legii.

Legea concretizează la articolul 3 categoriile de tratate internaţionale, între care se referă şi la tratatele interstatale, cele care ne interesează în speţa noastră. Articolul 4 al Legii, alineat (2), la rândul său, prevede că “actul cu  privire la consimţământul Republicii Moldova de a fi legată printr-un tratat internaţional se adoptă de către autorităţile abilitate ale Republicii Moldova în conformitate cu atribuţiile acestora, stabilite prin Constituţia Republicii Moldova şi prin prezenta lege”.

Capitolul II al Legii reglementează propriu zis procedura de încheiere a tratatelor Republicii Moldova, iar articolul 7, cu care începe acest capitol, stabileşte modul în care este iniţiată încheierea tratatului, stipulând în alineatul (1) că “propunerile cu privire la iniţierea negocierilor în vederea încheierii unui tratat internaţional se prezintă Preşedintelui Republicii Moldova, în cazul tratatelor care urmează a fi încheiate în numele Republicii Moldova. Iniţierea negocierilor se face prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe în baza Decretului Preşedintelui”.

Parlamentul intervine în etapa finală a încheierii tratatelor prin forţa art. 11, alineat (1), al Legii care prevede că “Parlamentul Republicii Moldova decide asupra ratificării, acceptării, aprobării sau aderării Republicii Moldova la tratatele internaţionale încheiate în numele Republicii Moldova”.

Rezultă foarte limpede că atribuţia Parlamentului nu constă în impunerea iniţierii procedurii de încheiere a tratatelor, chiar şi în virtutea unui referendum, căci rezultatul unui eventual referendum este complementar numai cu atribuţiile Parlamentului, ci în ratificafarea sau aprobarea unui tratat. Competenţa referendumului, de asemenea, intervine doar la etapa aprobării unui tratat în situaţia în care tratatul presupune cedarea unor competenţe suverane ale statului către o eventuală uniune constituită prin tratat.

Vom aminti că Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova nr. 595 din 24.09.1999 este legea specială în materie şi, conform normelor de interpretare, se aplică oprind acţiunea Codului Electoral în cazul care priveşte un referendum ce are ca subiect încheierea unui tratat internaţional.

În ceea ce priveşte voinţa populară privind opţiunea pentru unul din vectorii politicii externe, aceasta nu este viciată printr-o asemenea procedură deoarece ea are toată puterea de a se impune prin mecanismele specifice unui stat democratic.

Având în vedere caracterul specific al reglementărilor cu privire la tratatele internaţionale şi caracterul special al procedurii de încheiere a unui tratat, inclusiv faptul că aceasta presupune voinţa comună a două sau mai multe părţi şi faptul că adesea raporturile între state sunt dominate de competiţia de interese, la nivelul dreptului internaţional au fost reglementate instrumentele de încheiere a tratatelor, iar legea Republicii Moldova în materie este în perfectă conformitate cu normele dreptului internaţional, cum sunt cele stabilite prin Convenţia de la Viena cu privire la Dreptul Tratatelor din 23.05.1969.

În concluzie, chiar dacă CEC ar fi admis iniţierea referendumului, acceptând listele de subscripţie, Parlamentul, având la dispoziţie prevederile Constituţiei şi pe cele ale Legii privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, ar fi fost obligat să respingă propunerea privind desfăşurarea referendumului de aderare la UV.

De lege ferenda, pentru a evita speculaţiile şi confuzia, considerăm că este necesar să fie precizate expres şi exhaustiv în lege domeniile care nu constituie competenţa referendumului. Astfel, CEC ar putea lua decizii prin trimitere directă la norma legală, fără a fi obligată să facă apel la raţionamente juridice pentru a da soluţia corectă.

P.S.: Deoarece m-a mobilizat să fac un efort util, ţin să menţionez că textul a fost elaborat la insistenţele Consiliului Naţional pentru Participare.

Comentarii