Războiul „rusfin”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Referendumurile pentru independență din regiunile sud-ucrainene Donețk și Lugansk  

și scenariile plauzibile pentru noua strategie a Kremlinului

 

Chiar dacă în confruntarea cu vestul Putin pare să fi facut un pas înapoi − din punct de vedere oficial părând să evite impunerea de sancțiuni drastice − , Președintele rus pare să mizeze pe lupta din umbră, de lungă durată, prin care să-și prindă în offside adversarii. Fiind sigur că noua conducere de la Kiev nu va fi mai brează decât cea anterioară, ba va călca pe aceleași greble ale corupției, nelegiuirii etc., Vladimir Putin pare să se fi decis recent pe consolidarea Frontului Invizibil Novorus (FIN): fâșia lungă de-a lungul frontierei cu Ucraina de sud-est. Mai ales că în schemă apare și al treilea jucător cu experiență de peste 20 de ani: Transnistria.

În acest context, Tiraspolul mizează tainic că va putea, în sfârșit, avea frontieră comună cu Federația Rusă. Mai mult, conducerea celor două regiuni va putea ucenici la liderii tirapoleni cum e să te menții ca stat nerecunoscut la nivel internațional. În acest mod, republicile Donețk, Lugansk și Transnistria vor putea supraviețui mai ușor împreună pe același circuit financiar eventualei blocade internaționale, dar nu pe atât de insuportabil dacă ne gândim că vor avea frontieră comună cu același Donator.

Această posibilitatea mi se pare tot mai plauzibilă mai ales după ce − ca răspuns la prezența celor 400 de mercenari ai firmei americane private „Academi” (cunoscută ca „Blackwater”) la „operațiunile antiteroriste” demarate de guvernul de la Kiev −, la Chișinău, liderul mişcării „Ravnopravie” Valeri Klimenko a expediat în adresa președintelui ucrainean în funcțiune o Scrisoare prin care îi pune  în vedere că 4000 de voluntari ruşi din Republica Moldova sunt pregătiți să plece în regiunile sud-estice pentru apărerea populaţiei rusofone. Amintesc că ultimatul era valabil până pe 12 mai curent, în caz contrar militarii „nu vor fi opriți de nicio frontieră”. Acestora probabil li s-ar putea alătura și cazacii staționați pe teritoriul transnistrean. Un fel de „ochi pentru ochi” și „dinte pentru dinte” biblic, dacă ne gândim la cifra invocată.

În subsidiar, Rusia se poate decide să apeleze la devaluarea dolarului,  dacă ne gândim că numai „Gazprom”, „Rosneft” şi „Rosoboronexport” vând anual produse în valoare de circa $ 230 miliarde, care pot fi convertite rapid în ruble. Or, acest lucru i-ar permite Rusiei să-și reduce dependenţa de „capriciile” SUA şi UE. Perspectiva pare plauzibilă pe fundalul interviului recent al faimosului trader american Jim Sinclair care prezice că Rusia va distruge dolarul dacă va prefera să încaseze euro sau yuani în schimbul petrolului şi gazelor sale naționale.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole