Răvașe din Moldova: Banii lui Ștefan cel Mare

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Începând cu o parafrază, putem spune că în Basarabia aflată sub stăpânire străină, s-a bătut multă monedă pe tema utilizării slavonei și a chirilicelor în țările române. Multă și fără valoare. Abuzul propagandistic venit dinspre estul ultimilor două sute de ani a exacerbat slavonismul țărilor române – slavonism care, fie vorba în treacăt, e de sorginte balcanică și nu răsăriteană – încercând să obnubileze substratul latin.

Deși născută țară latină, prin jocul imprevizibil al istoriei, cultura slavonă a dobândit o largă răspândire în Țara Moldovei până în secolul al XVII-lea, secol după care putem observa cum aceasta începe să pălească în fața revitalizării și reactivării fundamentelor latinești, românești.

Totuși, în ciuda hegemoniei culturale slavone, (slavona ajunsese chiar la rangul de limbă a cancelariei moldovenești) majoritatea monedelor din Țara Moldovei în această epocă sunt bătute în limba latină.

Petru Mușat (1375-1391). Avers: +SIMPETRI*WOIW Revers: +SIMOLAVINSIS

Ștefan cel Mare (1457-1504). Avers: +MONETAMOLDAVIE Revers: +STEFANVSVOIEVODA

Este curios cum în timp ce în Moldova lui Ștefan cel Mare, regiune artificial descrisă de către propaganda aservită anumitor interese imperiale străine ca una profund slavonă, monezile erau bătute în limba latină, contemporanii săi din Țara Românească băteau monezile în limba slavonă (Vlad Țepeș, Radu cel Frumos, Basarab Laiotă). Totuși, în ciuda acestor dovezi chiar și astăzi se insistă în mod aberant cu teoria slavismului mai pronunțat al Țării Moldovei față de sora sa mai sudică, Muntenia unde vedem că influența slavonă a fost chiar mai pronunțată.

Despot Vodă (1561-1563) Avers: PRINCIPIS*MOLDAVIAE 15.63. Revers: MONETA*NOVA*MOLDAVIAE

Deși ulterior slavona a și scriptul chirilic au devenit foarte folosite de dregătorii moldoveni, precizăm că inscripțiile dintru începuturile Țării Moldovei sunt în întregime latinești, începând cu faimosul sigiliu al orașului Baia, prima capitală a Moldovei și până la monedele puse în circulație (prezentate mai sus), o tradiție ce avea să se păstreze peste veacuri. O ipoteză despre cum s-a ajuns la despuierea Moldovei de straiele sale latine, în care s-a născut, ne oferă ilustrul cărturar și domnitor moldovean Dimitrie Cantemir în celebra sa lucrare Descrierea Moldovei: “Teoctist de neam bulgar și diacon a lui Marcu din Efes, pentru a dezrădăcina din Moldova sămânța catolicismului și să ridice pentru totdeauna tinerilor putința de a citi sofismele latinilor, a încredințat pe Alexandru cel Bun să surghiunească din țară pe oamenii de altă credință și să scoată literele latine din toate scrierile și cărțile și să introducă în locul lor, pe cele slavone.” Așadar Cantemir ne spune că slavona a intrat cu de-a sila în cancelaria Moldovei. Și cu toate acestea domnitorii moldoveni și mai ales Ștefan cel Mare nu s-au dezis de folosirea latinei la bani, sângele economiei moldave ce curgea prin toate ținuturile Țării Moldovei, de la Suceava la Galați și din Hotin în Vrancea.

Sigiliul orasului Baia

Întrebare pentru cititori: De ce credeți că domnitorii moldoveni în general și Ștefan cel Mare în special, preferau limba latină pentru inscripționarea monezilor?

Articol semnat de doi ieșeni: Liviu și Vasile

http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2012/02/25/monede-moldovenesti-cu-legenda-in-limba-latina/

Comentarii