Raioanele buclucaşe sau „demos+cratos”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

După alegerile locale din primăvară, alegerea reprezentanţilor puterii locale şi, mai ales, a Preşedinţilor de raioane s-a dovedit a fi o buturugă care practic a răsturnat carul Alinaţei pentru Integrare Europeană.

Trebuie să fim sinceri, din ceea ce se întîmplă de la formarea AIE-2 putem concluziona că Alianţa nu are nevoie de opoziţie. Nici comuniştii nu pot întrece componentele alianţei de guvernare  în punerea piedicilor şi băgarea strimbelor în propriul proces de guvernare.

Dacă privim dintr-o parte, ni se dezvăluie o scenă de savană africană de toată frumuseţea: în timp ce trei lei se bat între ei pentru cadavrul bivolului omorît, o haită de hiene abia aşteaptă ca felinele să obosească de luptă şi răni ca să se năpustească asupra învingătorului slăbit pentru a-l alunga de la jertfa cucerită… tipic, natural şi trist.

Şi dacă gîlceava de tip „разборка” dintre PLDM şi minialianţa PD-PL mai poate fi cumva atenuată în plan de imagine, impactul ei asupra procesului de alegere a conducerii raioanelor este catastrofal.

Însăşi „asumarea” necolaborării cu PCRM la nivel teritorial seamănă cu „băgarea capului AIE în laţ” în mod absolut benevol. La ce bun să îţi asumi o povară absolut inutilă şi peste puterile tale? Liderii AIE ştiu foarte bine că politica la nivel teritorial este puternic influienţată de fenomenul „cumătrismului” şi a „vecinismului”. La ce bun să dictezi „de sus” formatul coaliţiilor raionale dacă nu eşti în stare să îţi determini colegii din teritoriu să îl respecte?

Este cunoscut faptul că la nivel local, politica nu este alb-neagră. Contrastul politico-ideologic este mult mai redus acolo unde cumătrii, prietenii, fraţii sau părinţii fac parte din alte partide. Liderii de partid locali sunt nevoiţi să pună pe cîntar „autoritatea” şefului de partid pe de o parte şi totalitatea relaţiilor interumane specifice grupului social din care face parte. Nu odată am auzit replici precum „Aeştia de la Chişinău se schimbă în fiecare zi, da eu cu oamenii eştia (din alte partide) trăiesc o viaţă alături…”, „Da nici nu stii cum se schimbă lucrurile şi eu o să „ajung”la el?…” şi altele de acest gen. Expresia rusească „Ты начальник – я дурак. Я началник – ты дурак.” reflectă pe deplin acest mod de gîndire. Şi „parlamentarii” locali votează cum le sugerează conştiinţa, nu liderul de partid din Chişinău. Şi excluderea ulterioară din partid, ca în cazul PD-ului nu ajută deloc.

continuare pe Blogul lui Victor Chironda.

Comentarii