Profesori moldoveni au trecut Prutul! În Patria Mamă…

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

În această săptămână am trecut munţii, din Muntenia, în Transilvania, pentru a mă întâlni cu apărători ai limbii şi istoriei tuturor românilor, domniţe şi bărbaţi din Republica Moldova, europeni în spirit, dornici să vină mai curând clipa reîntregirii naţionale. Surori şi fraţi de sânge, cu o admirabilă ascuţime a minţii, cu inima caldă, care bate pentru Patria Mamă, cu sufletul trăind în România, aşa cum a fost. Şi aşa cum va fi.

În apropiere de castelul Bran, într-un hotel nou-nouţ – ridicat după tipicul celor din Tirol, deşi caracteristicile sale oricând pot fi identificate şi în Bavaria, cel mai bogat land german – au venit, din cel mai năpăstuit land românesc, situat între Prut şi Nistru, un grup de români. Cerebrali, inimoşi, privind gazdele cu uimirea celor ce se bucură de frumuseţile patriei reîntregibile. Este vorba de profesori, din Republica Moldova, invitaţi la un brainstorming. Unul despre trecutul, prezentul şi viitorul celui de-Al Doilea Stat Românesc.

Brainstorming prilejuit de şcoala de vară, organizată la Bran, între 8 şi 11 iulie, în cadrul Programului Educaţional “Istoria de lângă noi”.

Şi am onoarea de a îi nominaliza aici pe: Adam Olimpiada Ion, Ardeleanu Ion, Axan Alexei, Beleacov Alexandru, Boboc Elena, Bolgari Rodica, Botnari Vera, Crişaviţchi Mihai, Druga Maria, Frimu Liliana, Ganciaruc Aliona, Griţco Aurelia, Guţu Ghenadie, Iachimovschi Iulia, Iaconi Nina, Lefter Tatiana, Lungu Margareta, Macari Ala, Marandici Galina, Maxim Aurelia, Melnic Iurie, Pinteac Anatol, Puşcaş Victor, Roşca Tatiana, Ştirbu Mihai, Vulpe Cristina, Zaporojan Vladimir, Zeamă Angela.

Această inedită acţiune a fost posibilă datorită unui compatriot încrezător în tot ceea ce se poate face, inteligent, PENTRU A ADUCE BASARABIA ACASĂ. Un obiectiv asumat şi de coechipierii lui, june şi tineri, din cele două state româneşti, la care am remarcat tactul, seriozitatea, focalizarea pe următorul obiectiv spiritual de cucerit. Românul despre care scriu a şi publicat un volum inedit, în care fiecare din cele 200 de pagini ard ochii cititorului, “cu fierul roşu” al cuvintelor evitate de alţii. Evitate, de alţii, cinici de profesie, din indiferenţă, incultură, egoism, lipsă de perspectivă naţională. Sunt adevăruri ignorate. Ignorate pentru că nu sunt… comerciale, adică vulgare şi de prost gust. O afirmaţie precum “Rusia este percepută ca principala ameninţare la securitatea României” ţine de convingerea românului de rând. Fiind evitată şi de oficialii clipei de azi. Care preferă să mimeze relaţii cordiale, cu omologii lor de la Moscova.

Un lucru deloc rău, dacă ar fi adevărat, cu rezultate concrete, benefice, pentru relaţia complexă, dintre ţara noastră şi Rusia. “Forţa brută reprezintă instrumentul cel mai utilizat de către politica externă rusă, însă fără succese prea mari în păstrarea zonelor de influenţă.” Trist adevăr.

Unul care îmi aduce aminte de un schimb de replici, la o recepţie diplomatică, cu un înstelat estic. Respectivul îmi spunea că dacă nu se înţelege faptul că Republica Moldova este parte a zonei de influenţă rusă, atunci tancurile pornite de la răsărit, vor ajunge în câteva ore pe malul stâng al Prutului. I-am replicat că vor avea timp, echipajele de pe tancurile ruseşti, doar cât să îşi spele blindatele, în apa Milcovului menţionat, de praful de sorginte siberiană, apoi se vor întoarce, cu o viteză şi mai mare, dincolo de Nistru. Asta pentru că NATO nu va tolera aşa ceva.

Chiar dacă politicienii de la Moscova subestimează vlaga celor încadraţi în Cartierul General aliat, de la Bruxelles. Răsăriteanul m-a privit sever, dar a tăcut.

Cele două enunţuri citate fac parte din ceea ce aş numi scenariul unui serial de televiziune denumit – nu precum cartea “De ce nu iubim Rusia”-, ci “Rusia – înainte de, pe timpul şi după Putin.” Aşa cum o percep majoritatea românilor de azi.

Şi cum a sintetizat, starea lor de spirit, Lulea Marius Dorin, preşedintele dinamicei iniţiative civice Acţiunea 2012. Cea care militează, prin demersuri complexe, pentru reîntregirea naţională a românilor. Aşa cum au reuşit deja, reunificarea, europenii germani.

Campania actuală de semnături, a Acţiunii 2012, privind determinarea autorităţilor de la Bucureşti, de a acţiona, cu un plus de eficienţă, pe multiple planuri, pentru ca Prutul să redevină râu intern este un demers salutar.

Chiar dacă e ignorat de presa de la Bucureşti şi Chişinău.

Pe malurile Dâmboviţei – dintr-o suficienţă soră cu incapacitatea multor jurnalişti, de a anticipa viitorul imediat, al spaţiului mioritic.

Pe malurile Bâcului – dintr-o temere, încă vizibilă, de fantoma URSS, deşi, contrar unor pumni bătuţi în piept, KGB/FSB-ul a pierdut, de facto, controlul viitorului Republicii Moldova.

Dar Lulea Marius Dorin şi cei care îi sunt în preajmă fac un exerciţiu democratic, care va avea efect, pe termen mediu şi lung.

Pentru mine, dialogul, de câteva ore, cu profesorii de peste Prut, m-a convins de buna lor credinţă şi de faptul că Reunirea va veni de la sine.

Cum? Dacă acum, în Republica Moldova, la nivelul administraţiei prezidenţiale, la cel al executivului şi la acela al conducerii parlamentului acţionează europeni cu capacitate de dialog constructiv, aşa şi la alegerile parlamentare, de anul viitor, vor fi majoritari cei care vor să respire liber, în Uniunea Europeană.

Ceea ce înseamnă că, în următorii cinci ani, ar putea fi nu doar exprimată, democratic, ci şi legiferată, dezirabila reîntregire naţională.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole