Pro sau Contra obligativității participării la vot

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Săptămâna trecută la o lecție de sinteză la Drept Constituțional, conferențiarul universitar Veaceslav Zaporojan și-a expus opinia în favoarea instituirii obligativității participării la vot. Această opinie își găsește raționament prin faptul că neparticiparea la vot nu-i oferă cetățeanului dreptul moral de a critica activitatea administrației publice centrale sau locale din moment ce el nu a participat la alegerea acesteia. Am prezentat un alt punct de vedere atunci, spunând că neparticiparea la vot reprezintă un comportament electoral, pe care cetățenii au libertatea de a-l manifesta.

Despre abstenționism la participarea la vot a scris profesorul universitar Ion Guceac în cartea sa Dreptul Electoral, care consideră abstenționismul drept un comportament electoral, care vine ca urmare a unui nivel de cultură politică scăzut al unor straturi sociale ori refuzul de a participa la alegeri din convingeri de ordin politic (atitudinea negativă față de toți candidații în alegeri). Autorul face referire la experiența unor state care au instituit obligativitatea participării la vot printre care sunt Australia, Argentina, Austria, Belgia, Bolivia, Brazilia, Elveția (unele cantoane), Egiptul, Grecia, Guatemala, Honduras etc. Spre exemplu, în Australia dreptul la alegeri a fost transformat în obligația de a vota după ce în 1924 în cadrul scrutinului național a fost înregistrată o prezență a alegătorilor la urnele de votare mai mică de 47 %. Din acest moment și până în prezent în Australia se constată o participare constantă a alegătorilor de  94%-96%, în caz contrar ei sunt sancționați cu amenzi. De un sistem similar au beneficiat Venezuela și Olanda, actualmente însă legislați în cauză suferind modificări.

Cunoaștem că pe timpul regimului comunist, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, dar și în celelalte state socialiste, participarea la vot reprezenta o obligativitate. Prezența la vot ajungea în unele localități până la 99% sau chiar 100%. Cât de mult a contribuit această obligativitate la dezvoltarea democrației și bunăstării societății? În majoritatea cazurilor, cetățenii votau necunoscând candidatul, propunerile sale electorale, iar liderii de colhozuri și sovhozuri impuneau punctul lor de vedere alegătorilor.

Îmi mențin părerea că cea mai bună metodă de a determina participarea la vot a alegătorilor este metoda convingerii, care corespunde principiului democratismului în detrimentul metodei punitive. Iar neparticiparea la vot reprezintă un comportament electoral justificat în cazul în care concurenții electorali nu satisfac așteptările și doleanțele alegătorilor.

Sunt interesat să aflu și alte păreri de la cititorii acestui articol.

Comentarii