Polemici privind evenimentele de la 6-7 aprilie 2009

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Recent, fracțiunea parlamentară a Partidului Liberal Democrat a înregistrat un proiect de lege prin care propune excluderea termenului de prescripție pentru dosarul „7 aprilie 2009”. Potrivit acestui termen de prescripţie, nu vor fi trase la răspundere penală persoanele care au săvârşit infracţiuni de abuz, exces de putere, de serviciu ori şi-au depăşit atribuţiile de serviciu în timpul evenimentelor din 7 aprilie 2009 sau în legătură cu aceste evenimente.

Proiectul de lege a generat un şir de polemici, adesea virulente. O parte dintre analiştii politici şi jurişti etichetează acţiunea drept populistă, unii o numesc multaşteptată, alţii – întârziată. În sfârşit, există şi dintre acei care învinuiesc PLDM că nu a consultat opinia civică. Or, un partid are şi misiunea de a asculta părerile cetăţenilor, integrându-le în programul său, care, ulterior, devine agendă politică.

Pentru cei care cunosc teoriile curente în psihologia politică şi sunt familiarizaţi cu tehnicile de manipulare politică, este clar că atunci, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, au fost create condiţii în urma cărora accentele paşnice ale mişcării s-au deplasat. [Amintim că la 7 aprilie mişcările paşnice anticomuniste s-au transformat în acţiuni violente. Au fost devastate, vandalizate simbolurile puterii politice din RM – Parlamentul şi Preşedinţia.] În piaţă era concentrat un grup impunător de oameni, în mare parte tineri care uşor pot cădea în extreme şi care erau stăpâniţi de emoţii puternice (dictate de nemulţumirea lor faţă de sistem). Printre ei erau însă şi provocatori, interesaţi să prefacă în gloată grupurile revoltate. Acest fenomen, al transformării în gloată, este unul dintre cele mai periculoase, deoarece face din participanţi un organism ce acţionează după propriile legităţi. În atare condiţii, pe ei poate uşor pune stăpânire ideea săvârşirii unor acţiuni pe care altfel nu le-ar fi admis.

Tineretul a devenit ţapul ispăşitor al evenimentelor din 7 aprilie, deşi el nu solicita altceva decât adevăr şi transparenţă. Au urmat arestări, dosare penale, torturări.

Tortura, după cum se ştie, este o formă de pedeapsă, care nu numai că îi cauzează omului dureri fizice, dar şi îi produce traume psihice. Aceasta este o modalitate de umilire a omului, de a-i paraliza voinţa şi respectul de sine, provocându-i fluaje psihice (depresii, degradarea personalităţii, automutilări sau sinucideri). Potrivit cercetătorilor, „virusul omului traumat” se răspândeşte în societate pentru a-l subordona puterii (Vezi Шакина М. Цель пытки. // Новое время, 1991, № 40, стр. 35.). Psihologii americani au demonstrat experimental că, în cele mai dese cazuri, oamenii devin violenţi atunci când poartă uniformă sau mască, pentru că astfel nu doar îşi ascund identitatea, ci îşi exteriorizează unele trăsături altminteri ascunse.

În curând se împlinesc 5 ani de la protestele pașnice din 6-7 aprilie 2009. Până în prezent nu este cunoscut adevărul despre 7 aprilie. Nu sunt pedepsiţi organizatorii, provocatorii.

Adoptarea amintitului proiect de lege ar putea fi un test al voinţei politice aplicat celor care se consideră apărătorii intereselor sociale şi ai democraţiei. Deşi am mari rezerve că va fi susţinut de către reprezentanţii noştri din Parlament.

După mine, proiectul propus este bine-venit şi merită să fie susţinut. Chiar dacă opoziţia cataloghează proiectul drept unul populist expus într-un an electoral, eu cred că este o problemă pe care statul trebuie să o rezolve, chiar dacă au trecut ani. Instituţiile puterii trebuie să conştientizeze greşelile politice, să şi le asume, iar cei vinovaţi – să-şi ispăşească pedeapsa.

Comentarii