Podul de Flori – vreme trece, vreme vine

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Celor 22 ani de la Podul de flori se dedică: În istoria noastră avem unele pagini deosebite, pline de amintiri pline de semnificaţii şi simbol. Aşa ne amintim de Marile adunări naţionale de la sfîrşitul anilor 80 începutul 90 cînd a fost adoptată grafia latină, limba noastră, independenţa, adunări care la început erau haotice şi reprimate dar apoi au devenit simboluri ale luptei pentru renaşterea poporului. Păcat că unii lideri de atunci foarte repede au trădat poporul şi s-au dovedit a fi doar nişte incompetenţi sau trădători, nu toţi au fost aşa, însă oamenii buni foarte repede au fost eliminaţi sau reduşi la tăcere.

Unul din evenimentele frumoase ale acelor vremuri au fost podurile de flori, eveniment plin de emoţii şi amintiri frumoase pentru toţi cei care au participat la acestea. Era un moment în care părea că se va îndrepta o mare greşeală istorică şi un popor va renaşte, va fi iarăşi ca pe vremuri şi va învinge vitregiile sorţii… Oamenii care au participat la acele evenimente erau cuprinşi de o euforie, un sentiment unic, ceva deosebit care astăzi parcă nu am putea înţelege ce era acest sentiment. Nu am putea înţelege acele evenimente, acele emoţii acele zile prin prisma înţelegerii noastre de astăzi a evenimentelor, astăzi cînd cele mai bune şi frumoase emoţii au fost ştirbite de vremuri, am fost amăgiţi de atîtea ori, ne-au furat aleşii noştri ne-au trădat şi ne-au vîndut străinilor conducătorii noştri.

Şi totuşi în minţile oamenilor atunci a izbucnit o nădejde în ziua de mîine, într-un viitor mai bun şi mai curat cu mai puţină minciună. La unul din evenimentele acelea din podurile de flori am fost şi eu, eram mic dar totuşi îmi amintesc acea masă de oameni cu speranţă şi bucurie în suflete care se întîlneau pe acele poduri, se îmbrăţişau ca fraţii, glumeau, rîdeau se înţelegeau perfect între ei fără nici o traducere, da existau anumite deosebiri de accente de ne uitam la ei ca ceva deosebit. Îmi amintesc, era o masă de oameni care prima dată se vedeau şi cei mai mulţi nu s-au mai văzut vre-odată după asta, se făceau mese la care mîncau toţi laolaltă, se cînta, erau oameni în costume naţionale, au fost aduse cărţi, ştiu că am primit şi eu una. Era o atmosferă deosebită.

Astăzi cele 2 maluri sînt departe, atît politic cît şi ca gîndire, cineva se consideră mai drept, cineva mai evoluat, cineva se consideră mai aproapă de civilizaţie cineva mai aproape de credinţă. Au apărut multe deosebiri, dacă la începutul anilor 90 la noi se suferea de rusizme în limbă astăzi se pare că mulţi au acceptat slangurile şi englezizmele iar de la cel mai înalt nivel se duce o politică subtilă de inducere a ideii că limba Engleză trebuie să prevaleze în faţa limbii materne. Ne impune subtil dar sigur ideia că a fi cu poporul tău a face bine neamului nu înseamnă a cunoaşte trediţiile, Folclorul, etnogeneza, credinţa… ci înseamnă merge spre UE (curată trădare a valorilor neamului). Iar să treci acum acele poduri este mai greu ca niciodată (viza, 500Euro chemări şi alte bucurii).

Au fost vremuri frumoase dar se pare că acolo undeva în cancelariile acelor vremuri s-a hotărît altceva, şi conducerile au trădat poporul lor. Rămînem cu amintiri frumoase şi vorba poetului vreme trece, vreme vine.

P.S. Nu sînt unionist (aceasta ar face rău ambelor maluri) doar vreau să arăt de unde am pornit, şi unde am ajuns, şi să mă împart cu unele amintiri frumoase.

Comentarii

Sergiu Ungureanu

Sergiu Ungureanu

Născut în Ţara Moldovei. Activ, hotărît, interesat de fenomenul politic în Moldova şi în lume. Am un acutizat simţ al dreptăţii şi vred că libertatea şi adevărul trebuie să domine peste tot. Creştin ortodox precum toţi înaintaşii mari care au ap...

Ultimele articole