Plahotniuc are la activ o faptă bună. Filat are ceva de învățat. Fragment din cartea ”Căderea Armaghedonului”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Mă bucur sincer că articolul ”Plahotniuc a rămas ceea ce a fost. Daca tăcea, filosof murea” a suscitat interesul general. Cu excepția echipei lui de scandare, care a primit-o în freză, deoarece adevărul doare, am discutat cu lume dornică de a realiza un autentic vis moldovenesc. E vorba de autorii care au opinat pe marginea articolului.

Consider necesar să le expun tuturor punctul meu personal de vedere asupra visului moldovenesc care diferă radical de cel al lui Vlad Plahontiuc. Am certitudineacă el nu-și dă seama în ce aventură s-a lansat având o echipă atât de nepregătită sau crede că ne va trage iarăși pe sfoară.

Visul unui om normal este ancorat adânc în realitatea imediată. Cel al uni tânăr este același. Pe 7 aprilie tinerii au ieșit în piață, urmându-l orbește pe Filat și Lucinschi fiindcă vroiau un loc de muncă în Moldova, vroiau să-și creeze o familie trainică și să aducă pe lume urmași spre bucuria părinților. Cu adevărat, cât de puțin îi trebuie unui om ca să fie fericit și cât de lung este drumul interminabilei tranziții spre această stare firească.

De ani bun R.Moldova are un vis de aur – vrem să scăpăm de sărăcie. Visul nostru diferă de cel al americanilor, căci va trebui să achităm costuri mult mai mari pentru a-l realiza. Să nu ne îmbătăm cu apă rece, crezând că vom lupta împotriva obezității ca americanii, fiindcă nu mai putem de bine.
Cancelariile Occidentale au înțeles demult că dacă toată populația săracă a globului ar atinge parametrii unei familii americane cu venituri medii, adică ar avea una sau două limuzine de lux, o casă spațioasă, încălzită pe timp de iarnă, dacă ar avea însemnate depozite în bancă, am avea nevoie de o altă Planetă.
Noi, pur și simplu, am arunca în aer Pământul nostru supraîncălzit ca pe o minge sau l-am transforma în pustiu.

Nu suntem nicio supraputere și nicio țară, pământul căreia mustește de petrol . Moldova este statul cu cele mai mici suprafețe de pădure din Europa, avem rezerve neînsemnate de apă. Din punctul de vedere al funcționării unei democrații consolidate, avem șanse reale de a ne face remarcați în întreaga lume prin cultură.

Transformarea culturii în cauză națională este o sarcină complexă pentru realizarea căreia avem nevoie acută de unitate. Credeam că Plahotniuc ne va vorbi pe blogul său de instituții care vor elabora, la comanda lui de filantrop, strategii de educare adecvată și corectă a actualului și viitorului bun patriot. Nu de magazine sociale avem nevoie cel mai mult la ora actuală sau de concursuri primitive pe care le vedem la televiziunile lui, ci de o strategie pentru identitatea națională.

Căci, prin definiție, viitorul cetățean, un bun patriot, ar fi un homo cogitus, un om care gândește. Sarcina lui va consta în acumularea și punerea în aplicare a cunoștințelor acumulate cu tenacitate, printr-o enormă muncă intelectuală, orientată, bunăoară, spre obținerea energiei ”pure ”. Vântul, soarele, resturile vegetale și animale trebuie să încălzească casele noastre, (atenție!) cu un singur nivel și un număr rezonabil de odăi, cu o singură baie. Tot energia pură va pune în funcțiune motoarele mașinilor noastre, care nu vor accelera până la viteze năucitoare.

Identificarea unei culturi a existenței moderate care are rădăcini în tradițiile milenare trebuie să-l definească pe viitorul politician-parlamentar sau ministru. Ei nu trebuie să se rușineze să vină la serviciu cu bicicleta sau pe jos, să mănânce în cantine, cot la cot cu alegătorii, vor merge din casă în casă în timpul electoralei și-i vor întreba pe oameni de ce mai au nevoie.

Cele mai educate state ale lumii așa procedează și Moldova trebuie să intre în cohorta lor, a țărilor responsabile pentru ziua de mâine a casei noastre comune. Aici nu intră nicio supraputere, care ne tot învață și ne ”ajută”.

Credeam că Plahotniuc va înțelege să realizeze în practică aforismul ”Cogito, ergo sum!” E vorba de renumitul aforism al filosofului taciturn, mereu nemulțumit de elevii săi care nu se prea trăgeau la carte. Aveți dreptate, e vorba de filosoful francez Rene Decartes care ne avertiza că numai dacă cugetăm – existăm. Adăugăm, existăm ca neam și ca țară.

Asta am vrut că aud de la Contrabandist și de la Păpușar. Relansarea de către ei a cruciadei împotriva comuniștilor este o reminiscență a trecutului. Tinerii înșiși îi vor mătura de pe scena politică dacă nu vor susține acest frumos vis. Asta pentru că ceea ce fac ei nu este altceva decât o cale sigură spre o nouă confruntare armată cu un adversar mult mai puternic și niște ”prieteni” care abia așteaptă să bată din palme. Deci, vom conștientiza că prin acțiunile lor negândite, ei nu fac altceva decât să întărâte Rusia, susținută tacit de marile puteri.

Federația Rusa trebuie să se democratizeze, așa considera cei din Occident. De fapt, Federația Rusa, fiind o enorma piața de desfacere cu imense bogații, dar fără tehnologii de extragere, însa înarmata până în dinți, a devenit obiectul atracției marilor puteri economice. China, SUA, Germania se arată interesate în cucerirea acestei imense piețe.

Să fim sinceri și să recunoaștem că dacă Occidentul era interesat cu adevărat în soluționarea diferendului Transnistrean, forțele pacificatoare ONU demult erau în regiune.

Am mai vrut să aud de la Plahotniuc despre crearea unor institute ale unirii, care ar fi avut în sfera lor de preocupări realizarea unei armonii interetnice, ce ar fi condus la integritatea teritorială a R.Moldova. Nimeni altul decât Lech Walesa, legendarul lider al Solidarității, ulterior președintele Poloniei a spus că minoritatea rusă a R.Moldova este o comoară inestimabilă care trebuie să ne scape de sărăcie.

Am cerut traducătorului să precizeze. A reconfirmat spusele omului care a schimbat fața lumii comuniste. Apoi am cerut explicații, am citit mult despre modul în care oamenii pot conviețui între ei spre binele lor personal dar nu al oligarhilor. Walesa avea dreptate. De fapt, a spus ceea ce nu face obiectul unor dezbateri publice. A fost un sfat de viață pe care ni l-a dat. Nu l-am realizat.

Apoi, exact același adevăr ni l-a spus Helmut Kohl, care a unit cele două Germanii. Iarăși ne-am arătat elevi incapabili.

Așadar, asta am vrut să aud de la Plahotniuc, de la Filat. Povestea ”cu cine pe cine” e de domeniul trecutului. Nu exagerez, deci, afirmând că cei doi merg victorioși în trecutul negru prin acțiunile lor.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Vasile Grozavu

Vasile Grozavu

Spre nenorocul nostru, de 22 de ani ne căznim să aflăm răspuns la întrebarea: ”Și acum încotro?”. Cred că am aflat acest răspuns și cartea mea, ”Înapoi, pe Drumul Mătăsii”, dă un răspuns clar la această întrebare. Eliminarea trădării ca metodă utili...

Ultimele articole