Pielea ursului sau politica datului cu stangu’-n dreptu’

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Folclorul romanesc este plin de proverbe care ilustreaza atitudinea paguboasa pe care unii sau altii o pot avea la un moment dat: „a vinde pielea ursului din padure” = „a conta pe un lucru inainte de a fi sigur ca-l poți obține”, „a da vrabia din mana pe cioara de pe gard”, dupa cum exista si in limbajul sportiv expresia „a da cu stangu’-n dreptu'”.

Cum altfel am putea descrie ultimele cuvinte ale domnului prim-ministru Vlad Filat care a declarat cu seninatate ca Europa poate sa mai astepte, acceptand marul otravit de Medvedev la ultima intalnire de la Moscova. Daca pana acum orizontul asteptarii de integrare europeana era mai mult sau mai putin previzibil pentru oamenii simpli care privesc spre Europa ca un pas spre normalitate si prosperitate, acum acest orizont se extinde cu (minim) patru ani. Desigur, ce mai inseamna patru ani din viata unui om. Ce mai inseamna atatea eforturi de a crea o baza de credibilitate pentru partenerii europeni. Pana si d-l Lupu remarca sec: a accepta renuntarea la tratatele incheiate cu UE in domeniul energetic ar insemna „nu unul, ci zece pasi inapoi” (recunosc ca ma asteptam la o asemenea declaratie de la oricine, mai putin de la domnia sa). Ce nu intelege (sau se preface ca nu intelege) d-l prim-ministru e ca in fata oficialilor de la Bruxelles politica „merge si asa” nu tine. Europa nu se grabeste sa adauge in cercul sau alte state, asta si in contextul in care criza economica si politica persista si se pare ca va mai dura vreme buna de acum inainte. A veni acum si a cere o derogare de la intelegerile anterioare, arata atat lipsa de seriozitate, cat si o grava incoerenta in proiectul de aderare pe care Moldova si l-a propus sa-l adopte. Un motiv in plus ca europenii sa-si vada mai departe de treburile lor si sa nu se mai „incurce” cu alte state care par sa nu stie in ce directie vor sa o apuce.

Desigur, se va invoca venirea iernii, faptul ca „de la Moscova vin gazele” si ca acest „pragmatism” va asigura lipsa de surprize neplacute in ce priveste incalzirea cetatenilor in sezonul rece. Cine este insa mai familiar cu politica rusa stie prea bine ce inseamna acest „pragmatism” si cu ce anume se soldeaza – e suficient sa privim spre Ucraina, nu departe. Cine isi imagineaza ca Moscova face „cadouri” se inseala. Nimeni nu va opri un Oniscenko sa puna iar embargo la importuri de vinuri daca tarul va misca din deget nemultumit. Auto-amagirea aceasta cum ca „o vom duce mai bine” cumparand bunavointa Rusiei a costat si costa scump Moldova. Din pacate, cei care platesc nu sunt cei de sus, ci oamenii simpli. Chiar si Voronin a constatat ca a fi docil cu Rusia nu i-a adus nici gaze mai ieftine, nici nu l-a ajutat in vreun fel sa rezolve problema transnistreana (daca intr-adevar si-a dorit-o vreodata).

De altfel, Comisia Europeana deja a avertizat pe intempestivul premier ca risca sa i se intoarca spatele, daca mai glumeste mult pe tema amintita. Faptul ca este aplaudat la scena deschisa de Dodon ar trebui sa-l puna putin pe ganduri, asta presupunand ca d-l premier mai are un dram de decenta fata de tinerii care nu inceteaza sa paraseasca valuri-valuri Moldova in cautarea unui trai mai bun. De undeva din urma se aud niste ecouri: „Start Filat!” – intrebarea este „in ce directie?”

Numai d-l Filat poate sti. Pentru multi, devine din ce in ce mai evident ce s-a ales din mult promisul proiect de aderare la UE. Moldova pare din ce in ce mai mult un loc blestemat cu greble pe care se calca mereu si mereu, intr-o veselie. Din pacate.

Comentarii