Pezevenchi și dobitoci, pleavă, curve și escroci

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Se discută foarte mult despre moțiunea de cenzură de mâine. Va avea succes sau va cădea?! Și ne frământăm toți laolaltă, dar fără să ne întrebăm de ce? Merită oare să ne ardem celulele gândirii cu asemenea futilități? De la ’90 încoace ne tot zbatem, luptăm, votăm, demitem, ne integrăm, ne dezintegrăm, visăm…

În acest răstimp, oricine și-a dorit să devină deputat, a reușit, cine a vrut să fie ministru, a fost ministru. Le-am dat șanse egale tuturor indivizilor care s-au implicat în politică. Toți, fără excepție, au avut posibilitatea să facă ceva pentru Republica Moldova, să pună și ei câte o cărămidă la zidirea acestei națiuni oropsite, dar, fără excepție, nu au făcut nimic. Toți însă, au reușit să facă pentru ei câte ceva, încât astăzi să trăiască bine. Mai mult de atât, toți vor avea pensii destul de mari, pensii nemeritate, pentru care nu au muncit deloc, dar care le vor asigura bătrânețile.

Unii dintre ei stau cu tălpile înmuiate în nisipuri calzi, tropicale, scriindu-și memoriile, alții administrează afaceri… Nici celor dintâi, nici celor din urmă, nici nu le pasă că au lăsat în urmă un popor decimat de foame…

Și noi ne îngrijorăm dacă după ziua de mâine Filat va mai rămâne în funcție sau va fi demis. De ce ne-ar păsa? Oare nu ne-a păsat prea mult până acum? Ne-a ajutat cu ceva păsarea asta? Sau i-a păsat cuiva de păsarea noastră? Este Filat atât de bun, încât să merite să rămână în funcție? Mă îndoiesc. Dar cei care vor vota pentru demisia prim-ministrului, sunt ei mai buni decât acesta?

Plecarea lui Filat din funcție sau rămânerea lui, nu ne ajută cu nimic. Cu el sau fără el, nu vom trăi nici mai bine, nici mai rău. Vom trăi exact așa cum trăim azi, așa cum am trăit ieri, alaltăieri, în ultimele două decenii.

Când acesta a devenit prim-ministru, poporul moldav era încălțat în galoși, iar acum, când Filat riscă să plece, ori să rămână, poporul moldav, de asemenea, poartă în picioare galoși. Am rămas aceeași tipi săraci și necăjiți, doar că suntem mai bătrâni. Suntem aceeași care eram și la venirea, dar și la plecarea comuniștilor. Și așa mai departe, până către anul 1990.

Au trecut peste douăzeci de ani, timp în care noi am supraviețuit, iar ei au trăit din plin. Timp în care părinții noștri au muncit pe brânci ca să câștige o bucată cinstită de pâine, iar ei, guvernanții s-au ghiftuit cu bunătăți. Am trecut prin 20 de ani de greutăți, cu gândul că în sfârșit se vor îndrepta lucrurile și în Republica Moldova, dar…

Am vrut să ne trăim viețile pe pământurile copilăriei noastre, alături de frați, de prieteni, de părinții noștri bătrâni, care, acum, mai mult ca niciodată au nevoie de sprijinul nostru, au nevoie de o cană de apă. Cine le va mai da cana cu apă, dacă noi plecăm?

Avem nevoie de un Erou care să facă ordine completă în această țară, un Erou care să scoată din temnițe bieții oameni care au furat nimicuri ca să-și hrănească familiile și să le umple cu pezevenchii și dobitocii de la guvernare, care sunt mulți, mult prea mulți pentru o țară atât de mică. Avem nevoie de un Erou care să scoată țara din ruine și s-o pună în rând cu celelalte state dezvoltate.

Haideți să identificăm acest Erou și să-l susținem. Fără un asemenea Erou, nu avem nicio șansă să stăm acasă, alături de părinți, și să le dăm câte o cană de apă la bătrâneți.

Comentarii