Pentru domnul Pascaru și cititorii săi

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Că unirea din 1918 a Basarabiei cu România nu a fost făcută prin mijloacele cele mai curate și mai onorabile nu e un secret pentru nimeni. Că România a gestionat destul de prost Basarabia tot se știe. O scriu înșiși românii și prin urmare nu trebuie să ne-o spună domnul Pascaru, în maniera lui stângace.

Există, pentru România, și unele scuze. Săracă, speriată de revoluția rusească, învinsă de Germania, ce alta putea să facă această țară în 1918, când a fost posibilă unirea cu Basarabia? Încolțită în permanență de sovietici și de toți primprejur, cum putea România să se simtă stăpână deplină în Basarabia în anii care au urmat?

România ieșise nu demult din răscoalele țărănești de la începutul secolului. Clasa ei politică, conservatorii și liberalii, în fața furcilor și țăpoaielor țărănești, au creat monstruoasa coaliție și au înecat răscoala în sânge. Dintre toți țăranii români din Europa, cei mai săraci și lipsiți de drepturi – o scrie Stere – erau țăranii din Regatul României. Țăranii români din Austro-Ungaria și cei din Rusia aveau o situație mai bună. Prin urmare, unirea nu putea să aibă un subtext economic. Pentru Basarabia cu atât mai mult. Revoluția rusească, care a fost într-o oarecare măsură și a țăranilor noștri, le-a deschis acestora ochii spre drepturi, le-a promis pământ. Iar România a înnăbușit bolșevismul basarabean. Dar să ne întrebăm, ce alta trebuia să facă cu el? Desigur, jandarmii au comis excese. Dar americanii astăzi, în Afganistan, nu comit?

Cu toate acestea, în acei 22 de ani de prezență a Basarabiei în hotarele românești, viața țărănească s-a desfășurat pe vechile ei tipare, țăranii au primit pământ cu reforma agrară, și-au trimis copiii la școlile românești, au făcut serviciul militar. Dacă Basarabia nu se afla în acel timp integrată în România, unica alternativă ar fi fost URSS. Ceea ce ar fi însemnat colectivizare, foamete, teroare, înstrăinare națională. Nu știu cât de rău trebuie să fii, ca să-ți dorești, cum o face N. Pascaru, o astfel de alternativă. Să ne amintim că în timpul foametei organizate în Ucraina de clica lui Stalin, au murit circa 7 milioane de oameni. La noi, în foametea organizată în 1946-1947, au pierit circa 200.000.

Eu, domnule Pascaru, nu am 20 de ani. Am 54. Părinții și buneii mei au fost țărani și cetățeni români. Am fost foarte curios să-i întreb cum era pe vremea românilor. Nu mi-au spus că era raiul pe pământ. Era o viață țărănească obișnuită. Plugărie. Impozite. Școală. O școală bună! Școala românească a fost lăudată de toți basarabenii care au învățat pe atunci în ea. Patru clase la români fac cât șepte la ruși, așa ziceau. Am cotrobăit prin poduri și am găsit cărțile după care a învățat tata. Cărți bune și luminoase. Primele mele poezii învățate pe de rost au fost poezii românești, pe care mama le știa din copilăria ei, din școala românească, „Cățeluș cu părul creț”, „Vine rața de la baltă”, „Nicușor și pisicuța”. Învățătorul meu de limbă moldovenească avea studii în România. Profesorii mei de la universitate aveau studii în România. Am ascultat de mic copil radio România. România a fost tot timpul prezentă în viața mea. Ca și în viața întregului nostru popor, de altfel. Iar dacă luăm chiar cărțile scriitorilor sovietici moldoveni Ion Druță și Ion Constantin Ciobanu, vedem că descrierea Basarabiei interbelice nu conține decât iarăși o viață țărănească mai mult sau mai puțin obișnuită, fără atrocități, din contra, cu multe momente luminoase. Dumneata, domnule Pascaru, unde ai crescut, de urăști așa tare România? Și de ce încerci, pentru a-ți apăra o idee, să scuipi în fântâna din care am băut cu toții?

Comentarii

Victor Druţă

Victor Druţă

Am fost octombrel, pionier, comsomolist, când am citit și am scris texte. Am fost soldat în stepele Asiei, unde am citit și am scris texte. Am fost student, am fost profesor - și am citit, am scris texte. Azi sunt emigrant la Roma, și ce fac? Citesc...

Ultimele articole