Parlamentul Ținerilor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Tinerii sunt schimbarea, ei sunt cei care pot spune că nu le place ceea ce este și să vrea să facă lucrurile altfel. De aceea suntem schimbarea și de aceea suntem tineri. Doar că statutul de tânăr nu oferă schimbarea, oferă o perspectivă iar dacă nu profiți de asta, faptul că ești tânăr sau nu tânăr e irelevant.

Mai spuneam că eu vreau să văd lucruri ieșite din corobșică, îmi place să le văd. De ex. ziare de liceu, proiecte, organizații, asociații. Ceva în care cei ce sunt și se simt tineri să poată experimenta, să vadă ce și cum și unde se poate de dat cu capul în bară și unde cum să nu repeți lovitura.

Noi însă de cele mai multe ori suntem fricoși, deoarece în corobșică e mai comod ca afară. Acolo ai cei 4 pereți și știi toată ordinea de acolo, știi unde poți să ajungi și de ce trebuie să ajungi. În afară sunt o mulțime de posibilități, lucruri imprevizibile, lucruri pe care oamenii nu le vor privi cu ochi buni, lucruri care nu sunt considerate bune. În afara corobșică sunt #failuri.

Eu azi îi spuneam lu frate-miu: ”The biggest fail in life is to stop failling”

Despre un Parlament homo puberis soveticus!

Mie îmi plac simulările a unor procese, deoarece așa poți înțelege mecanismul. De aceea am participat la organizarea MDIMUN și am fost și la ONUMUN, am fost la Școala NATO și repetat anumite mecanisme la diferite traininguri.

Dar orice simulare e văzută ca o explicație, de a înțelege unde e bine și unde mai trebuie de lucrat. Din păcate la noi e de-a oaia, apariția Parlamentului Tinerilor am văzut-o ca ceva interesant și mă gândeam și eu să aplic după care s-a transformat în chestiile birocratice cu care ne ciocnim zilnic.

Cel mai bun ce poate lua cineva de aici e amplasarea informației în CV atunci când aplică la chestiuțe internaționale, deaorece Deputy of Youth Moldovan Parliament sună chiar impunător.

Dar ceea ce observ eu, principala activitate a PT e să organizeze Caravane de Crăciun și Paște (așa se dezvoltă spiritul social și populist).

Apoi să motiveze persoanele din Parlament să tacă și să devină separatiști, dacă spui ceva ce nu convine Președintelui Parlamentului, ești dat afară. Apoi să țese intrigi, să te auto-convingi că faci important și să devii o persoană care toți le critică.

Într-un fel PT pare a fi o fabrică de politicieni așa cum ne trebuie, sau mai bine zis cum vedem, fără a tinde spre schimbare și ieșire din corobșică. E o pregătire.

În Parlamentul Tinerilor nici măcar la cofibrăikuri tinerii de acolo nu se simt tineri și studenți. Deși e o simulare, persoanele care sunt acolo ar trebui să pună accent mai mult pe faptul că ei pot face lucruri, să se distreze și să facă ceva frumos, să învețe să fie constructivi și inventivi. Chiar și politica are nevoie de creativitate.

Doar că ajunși acolo a fi politician e mai serios și așa se joacă de cearta în parlament și atât. Persoanele de acolo ar trebui să vină cu soluții creative, să nu le fie frică să implementeze ceva neserios, un pic să-și dea jos cravata și să se facă văzuți și să participe la evenimente sociale ca reprezentanți ai parlamentului tinerilor. Pentru că pentru mine cei care se duc acolo uită că ceva util nu are cravată.

Dacă vor repeta tot ceea ce se face în Parlamentul mare, maximul ce pot deveni sunt păpuși și clone. A repeta un proces nu adaugă substanță cenușie ci doar dezvoltă un reflex și dacă reflexul dezvoltat e aerul de superioritate și aroganță atunci la ce bun?

Uneori mă gândesc că nu toți care sunt acolo nu vor să facă nimic, deoarece am prieteni super interesanți și inventivi, dar acolo sunt limitați iar a face ceva e acoperit de frică. Frică de a nu fi comod cuiva? Frica de a fi dat afară din Parlament? Frica de a pierde un așa-zis statut? Frica de a nu fi un deputat pe măsura așa cum trebuie să fie un deputat? Pe naiba.

În Moldova va fi bine când oamenii vor trece de frică și frica e peste tot. Frica de a nu fi văzut comunist, frica de a nu fi văzut rușinea satului, frica de a nu fi văzut gay, frica de a nu fi diferit, frica de a nu fi pedepsit pentru inițiativă, frica de a nu greși, frica de a nu fi așa cum oamenii vor să te vadă, frica de a dezamăgi viziuni clișeice, frica de a fi clișeu, frica de a spune ceva ce nu gândesc toți, frica de a fi etichetat, frica de a fi marginalizat, frica de a simți frică și vinovăție, frica de a etc…

Se mai spune, curajul nu e absența fricii, ci puterea de a o înfrunta.

Iar procesul de ajungere în Parlamentul Tinerilor e complicat. Ai nevoie de semnături și recomandări și multe-multe hârțoage. Nu știu de ce un proiect care cere cât mai multă hârtie se crede mai important ca altul.

Tudor Darie spunea pe Facebook:

”în loc să să-și ceară scuze și să închidă prăvălia, ei anunță un nou concurs:

„Are loc conferința de presă cu privire la lansarea perioadei deschise de aplicare pentru funcția de tânăr deputat în Parlamentul Tinerilor.
9 ian, 10:00 / Resedinta presedintelui de pe str. Sfatul Tarii” ”

Sfat

Dacă vă duceți acolo și veți fi ca cei care sunt acum, nu veți deveni cu nimic mai buni. Dacă totuși vreți ceva să faceți, aplicați și fiți rebeli. Și faceți abstracție de aerele lui Bejenaru.

În rest eu nu recomand deloc proiectul dat. Dacă vreți să învățați ceva, duceți-vă la AIESEC, participați la MUN-uri internaționale, participați la concursuri de oricare și întâlniți oameni care vă vor inspira să schimbați ceva și să faceți lumea mai frumoasă. Iar dacă faceți parte din redacții de ziare de liceu sau universitate, fel de fel de consilii și senate, fiți creativi și nu vă fie frică să greșiți.

Dacă nu veți greși voi, atunci cineva va învăța?

Între timp, mai citiți ce a scris Andrei Fornea despre PT, Ștefan Grigoriță și vedeți un video despre preocupările importante ale parlamentului.

Cu respect, Acasă la Fluturaș.

Comentarii