Ostilitatea rasială din Statele Unite

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

O problemă cronică a Statelor Unite este problema rasială pe linia de demarcaţie între albi şi negri. Intoleranţa rasială, oricât de mult s-a încercat diminuarea acesteia, poate trece oricând într-o fază violentă, aşa cum s-a mai întâmplat în ultimele decenii. Numai că de această dată, populaţia afro-americană fiind mult mai numeroasă şi mai emancipată (vezi „Statele Unite şi eşecul strategiilor identitare”), riscul escaladării unul conflict sângeros de durată este mai probabil. Acesta e un alt indiciu al unui viitor sumbru pentru Statele Unite. După cum afirmă expertul militar american Thomas W. Chittum, în sudul SUA albii şi negrii convieţuiesc într-o atmosferă asemănătoare relaţiilor dintre triburile hutu şi tutsi în Rwanda (vestită prin genocidul său). Ei trăiesc amestecaţi, dar concurează în plan economic, politic şi psihologic, ei nu au nimic în comun cu excepţia unei istorii pline de ură reciprocă şi antipatie [Chittum, 1996, p. 33].

S-ar putea ca Chittum să exagereze în aceste afirmaţii ale sale, însă există şi componenta factologică substanţială, ce nu poate fi subestimată şi care confirmă parţial îngrijorările acestuia. Louis Farrakhan, ideologul contemporan aş mişcării de emanciare a negrilor în SUA, ex-lider al organizaţiei radicale “Naţiunea Islamului”, a prezis că va veni o zi când afro-americanii vor conduce Statele Unite, el explicându-i auditoriului său afro-american că “natalitatea noastră devansează natalitatea lor”. Farrakhan promovează ideea că negrii şi albii din America ar trebui să trăiască separaţi unii de alţii şi pledează împotriva căsătoriilor interrasiale. “Dacă două popoare, albii şi negrii din America, nu pot conlocui în pace, nu ar fi oare mai înţelept să ne despărţim?”, întreabă Farrakhan, cerând crearea unui stat aparte pentru toţi “urmaşii sclavilor” [Давидсон, 20021].

E cazul să menţionăm şi rata înaltă a delincvenţei în rândul negrilor. Publicistul american Patrick Buchanan, făcuse în cartea sa, “Moartea Occidentului” (“The Death of The West”), referire la un studiu în care s-a operat cu date oferite de Ministerul Justiţiei al SUA, şi care arăta că în 1994 circa 90% dintre crimele interrasiale au fost înfăptuite de afro-americani. Având în vedere că afro-americanii reprezentau 12% din populaţie, Buchanan deduce că incidenţa infracţională în plan interrasial e de 50 de ori mai probabilă în cazul acestora decât în cazul albilor. În ceea ce ţine de violurile în grup sau atacurile în grup, incidenţa infracţională în cazul afro-americanilor e de 100 respectiv 250 de ori mai mare decât în cazul albilor [Бьюкенен, 2003, p. 47]. Potrivit unor date statistice mai recente, din 2005, afro-americanii au înfăptuit de şapte ori mai multe omoruri decât reprezentanţii altor rase, de opt ori mai multe jafuri. Datele statistice mai arată arată că negrii, în plan interrasial, comit mai multe crime în adresa albilor decât în adresa altor negri sau a hispanicilor. În cadrul a circa 770.000 de crime comise anual în care sunt implicaţi albi şi negri, 85% dintre acestea sunt comise de negri împotriva albilor şi doar în 15% de cazuri crimele sunt comise de albi împotriva negrilor. În rândul populaţiei afro-americane sunt mult mai frecvente şi crimele pe motiv de ură în adresa albilor[i].

Potrivit unui raport al Ministerului Educaţiei din 2012, afro-americanii, deşi reprezintă doar 18% din totalul elevilor în şcolile americane, sunt responsabili pentru 35% din infracţiunile şi devierile disciplinare din şcoli. Hispanicii sunt responsabili de 37% din infracţiunile din şcoli[ii]. Sociologii au atenţionat în octombrie 2012 asupra unei creşteri bruşte a ratei crimelor violente în SUA în ultimii ani, după două decenii de potolire a situaţiei criminogene per ansamblu. Din 2010 până în 2011 rata violenţelor a crescut cu 22%; din 2011 până în 2012 – cu 18%. Trebuie de luat în calcul că aceasta e o reflectare parţială a realităţii, fiindcă aproape jumătate din crimele înfăptuite rămân nedeclarate[iii]. Datele Biroului Federal de Investigaţii (FBI) din 2013 arată că primele două cele mai periculoase oraşe din SUA sunt Flint şi Detroit (ambele din statul Michigan); al treilea oraş în topul infracţionalităţii este Oakland (California)[iv]. Întâmplător sau nu, majoritatea populaţiei din aceste oraşe e de origine afro-americană (Flint şi Detroit) sau mixtă afro-americană şi hispanică (Oakland). Deci componenta rasială a situaţiei criminogene din Statele Unite este evidentă.

Sub impresia statisticilor privind infracţionalitatea în rândul afro-americanilor, publicistul şi scriitorul american Colin Flaherty a publicat o carte cu un titlu răsunător, “Fata Albă Sângerează Mult. Revenirea violenţelor rasiale şi cum mass-media le ignoră” (“White Girl Bleed a Lot: The return of racial violence and how the media ignore it”), în care face o prezentare apocaliptică a infrancţionalităţii rasiale din SUA – sute de atacuri violente în grup s-au produs în ultimii ani în oraşele americane, iar ţinta acestor atacuri sunt albii, în particular fetele albe, care sunt supuse agresiunilor în grup şi umilinţelor. Flaherty atenţionează în editorialele sale şi asupra altui fenomen periculos – crearea bandelor rasiale în şcolile americane[v]. Tot sub impresia statisticilor, primarul New York-ului, îngrijorat de rata de creştere a crimelor pe motiv de ură identitară din ultima perioadă, a incidentelor homofobe şi rasiste, a dat startul în 2010 unei campanii sociale menite să cultive toleranţa în cadrul urbei. Sloganul „Să iubeşti iubirea şi să urăşti ura” („Love love. Hate hate”) a fost promovat pentru formarea unei atitudini de toleranţă în metropolă[vi]. Sigur că această iniţiativă a fost pe cât de candidă, pe atât de ineficientă.

Un studiu datat din 2011, efectuat pe un vast material sociologic, arată că albii din Statele Unite consideră că, după o perioadă de discriminare a negrilor, iar apoi de relativ echilibru în relaţiile rasiale, în prezent se înregistrează o perioadă a creşterii atitudinilor discriminatoare în adresa albilor înşişi. Cu alte cuvinte, inegalitatea de altădată în adresa afro-americanilor s-a inversat actualmente printr-o inegalitate în adresa albilor. Albii consideră că sunt într-o măsură mai mare discriminaţi decât afro-americanii şi se confruntă cu atitudini rasiste tot mai pronunţate. Autorii studiului au prezentat un grafic al evoluţiei percepţiilor privind atitudinile rasiale vreme de cinci decenii. Din graficul prezentat mai jos reiese clar că, în timp ce albii şi afro-americanii apreciază o scădere considerabilă a discriminării anti-negri, se înregistrează o creştere a percepţiei privind discriminarea anti-albi. Atât afro-americanii, cât mai ales albii apreciază drept vădită creşterea atitudinilor discriminatoare faţă de albi din partea negrilor [Norton, Sommers, 2011].

În această conjunctură psiho-socială, orice provocare sau incident dramatic poate dinamita pacea fragilă dintre comunităţile rasiale, accentuând segregarea şi neîncrederea reciprocă. După Cazul Trayvon Martin (vezi postarea “Provocările interne ale Statelor Unite”), un studiu sociologic efectuat pentru a elucida consecinţele cazului asupra percepţiei rasiale, Newsweek/Daily Beast poll, a arătat cifre foarte sugestive şi alarmante pentru unitatea identitară a Statelor Unite: majoritatea albilor (72%) şi a negrilor (89%) consideră că ţara este divizată rasial[vii]. Cazurile tot mai frecvente de violenţă în masă din ultima perioadă confirmă aceste percepţii; un caz de răsunet s-a produs în februarie 2013 în cafeteria unei şcoli din Minneapolis, unde s-a produs o bătaie cu participarea a câtorva sute de tineri, violenţele fiind instigate pe motiv de animozitate etno-rasială, una dintre tabere fiind constituită din afro-americani de origine somaleză. Investigaţiile au arătat că nu fusese prima încăierare colectivă în acea instituţie[viii]. Intoleranţa şi animozitatea rasială reciprocă generează inclusiv strămutarea unor comunităţi din zonă. Este exact ceea ce prevedea Modelul de Segregare al lui Schelling. La începutul anilor ‘70, sociologul american Thomas Schelling a publicat un articol în care descrie un fenomen social curios, care are la bază preferinţa oamenilor de a locui în comunităţi populate preponderent de persoane asemănătoare, de aceeaşi culoare, de aceeaşi confesiune, cu aceleaşi limbaj şi tradiţii. Schelling a observat în oraşele populate de albi că atunci când numărul vecinilor afro-americani depăşeşte un anumit procentaj şi ei constituie mai mult de 20-25%, este depăşit şi nivelul de tolerare psihologică a acestora. Din acel moment, se începe un reflux masiv şi rapid al albilor din acea regiune, care, în consecinţă, devine populată aproape în exclusivitate de negri [Schelling, 1971]. După cum afirmase sarcastic Saul Alinsky, un cunoscut activist politic american, „o societate integrată rasial e un termen cronologic, care cuprinde perioada de la apariţia primei familii de negri până la plecarea ultimei familii de albi”.

(Bibliografia completă va fi afiştă în cartea despre conflictele identitare, la care lucrez).

Mai multe articole găseşti aici: Instinct şi Raţiune


[i]The Color of Crime. Race, Crime and Justice in America // New Century Foundation, Oakton. 2-nd edition, 2005. 24 p.

[ii] Black Students Face More Discipline, Data Suggests // By TamarLewin. The New York Times. March 6, 2012 / http://www.nytimes.com/2012/03/06/education/black-students-face-more-harsh-discipline-data-shows.html?_r=2&ref=us

[iii] Violent crime in U.S. rises for FIRST TIME since 1993 and is up 18% from last year // By Beth Stebner. Daily Mail.
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2219212/Violent-crime-U-S-rises-FIRST-TIME-1993-18-year.html

[iv] The most dangerous cities in America, 2013 // By Samuel Weigley, Alexander E. M. Hess and Michael B. Sauter. 24/7 Wall St.com. Jun 18, 2013 / http://homes.yahoo.com/news/the-most-dangerous-cities-in-america–2013-201732579.html

[v] Black mob violence hits high school gridiron // by Colin Flaherty. WND.com / http://www.wnd.com/2012/10/black-mob-violence-hits-high-school-gridiron/

[vi]MAYOR BLOOMBERG AND SPEAKER QUINN LAUNCH LOVE LOVE. HATE HATE. CAMPAIGN PRINT AND VIDEO PUBLIC SERVICE ANNOUNCEMENTS WILL CELEBRATE DIVERSITY AND CONDEMN HATE CRIMES IN NEW YORK CITY // High Beam.com. October 14, 2010 / http://www.highbeam.com/doc/1G1-239408824.html

[vii] Newsweek/Daily Beast Poll Finds Majorities of Americans Think Country Divided by Race // by Douglas Schoen. The Daily Beast. Apr 7, 2012 / http://www.thedailybeast.com/articles/2012/04/07/newsweek-daily-beast-poll-finds-majorities-of-americans-think-country-divided-by-race.html

[viii]Food fight erupts into melee at Minneapolis South High School // by Kelly Smith and Paul Walsh. Star Tribune. February 15, 2013 / http://www.startribune.com/local/minneapolis/191259371.html

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Dorian Furtună

Dorian Furtună

Etolog, Doctor în Biologie; cercetări în domeniul Etologiei sociale (fundamentele biologice ale comportamentului social şi politic). Interesul ştiinţific: conflictele identitare, agresivitatea socială, ierarhiile, instinctele sociale, antropogeneza, ...

Ultimele articole