Opoziţia are temei să turbe – FMI a acordat un nou ajutor Moldovei

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Confruntarea dintre putere şi opoziţie nu trebuie să ascundă vederii noastre succesele guvernării. Recenta apreciere a FMI, dată guvernării Republicii Moldova, nu este de neglijat din punctul acesta de vedere. Tranşa de 21,5 milioane de dolari, acordată de influenta instituţie trebuie să fie remarcată şi apreciată. Oricîtă ură ai în rărunchi, dar nu poţi contesta că buna relaţie cu partenerii străini, şi în special cu cei occidentali, este fundamentală pentru viitorul ţării.

Mă aflu acum într-o vizită de studiu în două state sud-caucaziene, membre ai Parteneriatului Estic – Armenia şi Georgia – şi văd că şi în aceste state se dă o luptă crîncenă pentru a împăca priorităţile interne cu agenda externă. Şi în aceste ţări, opoziţia este extrem de nemulţumită de prestaţia guvernării şi încearcă în fel şi chip s-o înfrîneze.

Şi, totuşi, observ un grad de patriotism mai ridicat în ambele state, raportat la ostentativa neglijare a succeselor, fie ele modeste, din partea liderilor partidelor moldoveneşti de opoziţie. Angajaţi într-o luptă  oarbă împotriva lui Plahotniuc, Sandu, Năstase, Usatîi, nu mai sînt capabili să schiţeze, cel puţin, un gest de aprobare faţă de reuşitele guvernării. Şi asta e o problemă pentru că un asemenea comportament subminează ideea de consens minim pe care este clădită orice statalitate.

În Armenia, reprezentanţii opoziţiei deplîng impactul conflictului din Carabahul de Munte asupra mentalităţii armenilor. În opinia acestor lideri, oricît de prost ar merge lucrurile în interiorul ţării, oamenii oricum susţin guvernarea pentru că ei nu-şi pot îngădui luxul de a se răzvrăti unul împotriva altuia. Imperativul unităţii naţionale este absolut în Armenia şi acest fapt este dictat de necesitatea de a rezista în confruntarea cu vecinii musulmani.

Liderii societăţii civile chiar deplîng faptul că în pofida atitudini critice a multor armeni faţă de guvernare, cetăţenii acestui stat se poartă în discuţiile pe care le poartă cu străinii, de parca ar fi „miniştri de externe” – nu-şi permit nici o vorbă de ocară în raport cu guvernarea.

În Georgia situaţia se aseamănă şi mai mult cu cea din Moldova, pentru că ţara este controlată politic de un oligarh care, pe cale democratică, a „monopolizat” puterea. E vorba de Bidzina Ivanişvili. Partidul pe care-l controlează neoficial – Visul Georgian – dispune de majoritate constituţională în Parlamentul Georgiei. Ivanişvili, ca şi Plahotniuc, evită apariţiile publice, dar a deţinut pentru o perioadă de un an, funcţia de Prim-Ministru. După care s-a retras, nesilit de nimeni, dar a rămas guvernatorul din umbră al ţării.

Şi, totuşi, liderii societăţii civile georgieni cu care am stat de vorbă nu varsă hazardat sudalme la adresa oligarhului, deşi nu-l agreează în mod evident. Există o conştientizare tacită în societatea georgiană că dominaţia politică a oligarhului Ivanişvili este „răul cel mai mic” care menţine Georgia pe linia de plutire. Ba, mai mult, îi asigură creşterea. Nicăieri în Georgia nu vei auzi  condamnări isterice şi defăimări devastatoare la adresa guvernării, aidoma celor pe care le vedem în Moldova (mă refer la experţi, desigur, nu la bloggeri). Şi aici, ideea de unitate naţională este asumată ceea ce se exprimă printr-o apreciere trează a reuşitelor şi erorilor guvernării.

Şi doar în Moldova, opoziţia porneste în lupta politică de la principiul „cu cît e mai rău cu atît e mai bine”. Am văzut acest lucru în campania prezidenţială din anul trecut, atunci cînd candidatul de dreapta şi  echipa de campanie au încercat în două rînduri să blocheze semnarea Memorandumului cu FMI. Observăm că şi astăzi abordarea a rămas aceeaşi – „După noi potopul”.

Lupta împotriva lui Plahotniuc a orbit în întregime opoziţia extraparlamentară. Relaţia din ce în ce mai viguroasă a Moldovei cu instituţiile occidentale este privită mai curînd ca o pacoste decît o virtute. Orice succes -aidoma celui de azi privind acordarea tranşei din partea FMI – este considerat de opoziţie drept o lovitură mişelească dată de Occident partidelor de dreapta, avîntate în lupta împotriva „nesuferitului tiran”.

În aceste condiţii, partidele extraparlamentare pierd iremediabil raţiunea lor de a fi şi devin maşinării politice subversive care acţionează împotriva interesului naţional. Acţiunile lor nu mai sînt coerente şi nici inspirate de un crez politic fundamental. Tot ce poate face opoziţia este să reacţioneze conjunctural, spurcînd prin critici tot ce face guvernarea.

Vin banii de la FMI? E rău pentru că oamenii nu vor vedea aceste ajutoare. PDM vrea sistem uninominal pentru că asta vrea o bună parte din populaţie? E rău deoarece oamenii nu ştiu ce vor. PDM este susţinut de occidentali? Occidentalii sînt chiori şi din această cauză dreapta se va uni cu Usatîi şi Dodon.

În Armenia am observat că activiştii civici critică populaţia pentru faptul că în discuţiile cu occidentalii îşi laudă ţara de parca ar fi miniştri de externe. Mi-am amintit că şi noi vreo 15 ani în urmă înfieram populaţia pentru acelaşi „păcat”. Vroiam mai multă critică din partea lor. Se pare că am exagerat. Avem acum nevoie nu de critici ci de aprecieri treze. Ori tocmai asta lipseşte.

Comentarii