Opoziţia rusă – condamnată să protesteze, poporul rus – condamnat să piardă

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Precum scriam în luna noiembrie şi altul în decembrie, după alegeri, în pofida tam-tamurilor politice în spaţiul mediatic, în Rusia nici nu miroase a situaţie revoluţionară. Este adevărat că în vârfurile puterii există o aparentă schimbare de atitudine, iar măsurile represive faţă de opoziţie au devenit mai relaxate. Dar asta este o tactică de moment. Până atunci, opoziţia rusă rămâne a fi divizată nu doar ideologic (extrema dreaptă, liberali, extrema stângă), dar şi organizaţional – nu există o poziţie comună faţă de actuala putere, fiecare fracţiune îşi promovează propriul candidat la funcţia de preşedinte, chiar şi acţiunile de protest sunt organizate separat.

La această oră, pe lângă candidatura actualului prim-ministru Vladimir Putin,  oficial au fost înregistrate candidaturile liderului comuniştilor ruşi – Ghenadii Ziuganov, Serghei Mironov – din partea formaţiunii „Rusia Justă” (centru-stânga) şi Grigori Iavlinski – din partea partidului “Iabloko” (formaţiune de orientare liberală). Intenţia de a candida au exprimat-o miliardarul Mihail Prohorov, Dmitri Mezenţev – gubernatorul regiunii Irkutsk, Vladimir Jirinovski (liderul liberal-democraţilor) şi Aleksei Navalinâi (activist social), precum şi alte persoane mai puţin cunoscute.

Potrivit sondajelor de opinie din luna decembrie 2011, 36 la sută din respondenţi sunt dispuşi să voteze pentru Vladimir Putin, pentru Ziuganov – 6 la sută, Jirinovski – 7 la sută, pentru Mironov – 2 la sută, iar pentru Prohorov – 2 la sută. Pentru Medvedev, în cazul în care acesta şi-a propune candidatura, ar vota 3 la sută din alegători.

Potrivit Centrului Levada, 43 la sută din respodenţii ruşi consideră că actualele acţiuni de protest ale opoziţiei împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare contribuie la instaurarea anarhiei, în timp ce 11 la sută consideră că acestea contribuie la democratizarea societăţii. În acelaşi timp, 15 la sută din ruşi sunt gata să participe la acţiuni de protest.

41 la sută din respondenţi consideră că societatea rusă se mişcă într-o direcţie greşită, în timp ce 38 la sută sunt mulţumiţi de evoluţia lucrurilor. De notat că în perioadele precedente raportul era invers: numărul persoanelor care considerau că lucrurile merg într-o direcţie corectă era mai mare decât cel al pesimiştilor.

Cifrele sondajelor indică faptul că în societatea rusă continuă să crească nivelul nemulţumirii şi al energiei sociale negative, ceea ce ar putea duce la instabilitate socială şi politică de proporţii. Spre exemplu la Chişinău acest potenţial negativ s-a revărsat asupra instituţiilor guvernamentale şi reprezentanţilor organelor de forţă în aprilie 2009.

În pofida faptului că încrederea cetăţenilor în cuplul Medvedev-Putin scade, mediul politic şi economic din Rusia nu sunt în stare să propună alte personalităţi care şi-ar putea însuşi rolul de “salvatori”, în jurul cărora s-ar uni cetăţenii, aşa cum a fost Iuşenko şi Timoşenko în cazul Ucrainei sau Saakaşvili în cazul Georgiei.

Una din potenţiale figuri ar fi Aleksei Navalinîi, însă el nu este cunoscut în masele largi ale populaţiei, iar colaborarea acestuia cu instituţiile afiliate guvernului american îl compromit în faţa electoratului.

Protestele care au loc în centrul Moscovei, reprezintă o manifestaţie şi o modă de sezon a tineretului cu viziuni liberale – „hrănit, îmbrăcat şi mulţimit de sine” (intelectuali, bloggeri, activişti ONG-urilor finanţate de Occident precum şi vedetele posturilor TV de prost gust). Protestele celor flămânzi abia urmează să aibă loc.

PS: un caz tragicomic a avut loc în sânul „opoziţiei democratice” – în cadrul unui sondaj organizat pe net, s-a încercat determinarea persoanele care merită să vorbească în faţa mulţumii la mitingul de protest din 24 decembrie. Unul din liderii topului a devenit Maxim Marţinkevici – cunoscut lider al neonaziştilor ruşi supranumit „Tesak” (în română „Bărdiţă”)- condamnat în mai multe dosare penale pentru incitare la ură. Refuzul organizatorilor protestelor de  oferi acestuia cuvântul a trezit reacţii negative în rândul unei părţi a tinerilor protestatari.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Octavian Racu

Octavian Racu

-sociolog, jurnalist- Născut în municipiul Chişinău, Republica Moldova Telefon(-oane) Mobil: +373 79776454 E-mail(uri) octavianracu@yahoo.com, octavianracu@gmail.com Data naşterii 13 octombrie 1984 - 2008 – 2011 – redactor ...

Ultimele articole