Omuleţii verzi devin albaştri

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Imaginea de mai sus a fost realizată la o reuniune de informare a membrilor Consiliului de Securitate al Rusiei, pe 10 octombrie 2015, seara, la ora 18.50, în Soci. Este o întâlnire de interes public, pentru cetăţenii Europei democratice, în contextul în care discuţia s-a focalizat pe situaţia din Siria şi – nota bene – pe modul în care Forţele Aerospaţiale Ruse pot sprijini înaintarea armatei siriene pe teritoriul ocupat de atâtea forţe paramilitare ostile.

Membrii consiliului amintit au discutat despre necesitatea combaterii terorismului şi a extremismului în contextul actual, a se vedea atentatul cu bombe din Ankara, care a generat condoleanţele preşedintelui Rusiei, Vladimir Putin, pentru poporul turc afectat de această tragedie.

Merită a fi enumeraţi oficialii ruşi prezenţi la acest dialog, pentru că înşiruirea lor confirmă ipoteza verificării modului în care fiecare dintre cei aflaţi la masă contribuiau, în structurile de care răspund, la îndeplinirea celor două obiective ale şedinţei, deja amintite.

Au fost prezenţi: prim-ministrul Dmitri Medvedev, speakerul Consiliului Federaţiei, Valentina Matvienko, președintele Dumei de Stat, Serghei Narîșkin, șeful administraţiei prezidențiale, Serghei Ivanov, secretarul Consiliului de Securitate, Nikolai Patrușev, ministrul de Interne, Vladimir Kolokoltsev, ministrul de Externe, Serghei Lavrov, ministrul apărării, Serghei Șoigu, directorul Serviciului Federal de Securitate, Alexander Bortnikov, directorul Serviciului de Informații Externe Mihail Fradkov, secretarul adjunct al Consiliului de Securitate, Raşid Nurgaliev, precum și membrul permanent al Consiliului de Securitate, Boris Grîzlov.

La nici 24 de ore de la această reuniune, Vladimir Putin a exclus implicarea Forţelor Terestre Ruse în operaţiunea militară din Siria.

Astfel, la postul de televiziune Rusia 1, preşedintele rus a precizat că:

„orice s-ar întâmpla, noi nu vom face acest lucru, și prietenii noștri sirieni știu asta.”

Preşedintele Rusiei a mai spus că operaţiunea din Siria a fost bine planificată, cu mult timp înainte, nu a fost o acțiune spontană.

Rusia a efectuat misiuni aeriene de recunoaştere, înainte de a lansa podul aerian care a dus la transportarea, cu uriaşele aeronave militare ruseşti, a unor tancuri, transportoare blindate, baterii antiaeriene şi militari din trupele speciale.

Conform unor surse occidentale, din primăvără, până acum, Rusia a dislocat 5.000 de militari în Siria, cu diferite misiuni, în locuri distincte de amplasare, cu misiuni complementare.

Vladimir Putin a făcut o referire, în acelaşi interviu, şi la Centrul de Informare din Bagdad, unde se vizează colaborarea dintre militari reprezentând Rusia, Siria, Iranul şi Irakul, unde a fost pus accentul pe compararea informaţiilor deţinute de Moscova, cu datele celorlalţi parteneri, privind obiectivele militare de pe teritoriul sirian.

Apoi, şeful statului rus a specificat că sprijinul militar rusesc va fi limitat la intervalul de timp necesar ofensivei armatei siriene.

În traducere liberă, până la eliberarea teritoriului Siriei de toate formaţiunile paramilitare ostile preşedintelui Assad:

„Nu avem absolut nicio dorinţă de a recrea imperiul, de a reînvia Uniunea Sovietică,
dar noi trebuie să protejăm independența și suveranitatea noastră …”,

a mai declarat Putin, la canalul de televiziune din Rusia 1.

O declaraţie corectă, dacă se referă numai la teritoriul inclus în Federaţia Rusă.

Dar cum viaţa geopoliticii actuale bate filmuleţele cu interviuri proiectate pe micile ecrane, Forţa Expediţionară Rusă, care acţionează în Siria, reface, de facto, imaginea de putere mondială a statului multinaţional condus de la Moscova.

Iar agresiunea militară, din anul 2014, care a dus la anexarea manu militari a peninsulei Crimeea şi la preluarea controlului militar asupra Donbasului indică mai degrabă o suveranitate proiectată pe întreg teritoriul fostelor state sovietice.

În acelaşi interviu, preşedintele Putin a ţinut să precizeze că armata rusă este dotată cu arme de înaltă precizie, de care ştiu partenerii Moscovei, iar Kremlinul are voinţa de a le utiliza „în conformitate cu interesele naţionale ale statului şi poporului rus.”

O ameninţare voalată, deloc diplomatică, la adresa celor care au alte puncte de vedere, asupra modului în care comunitatea internaţională poate şi trebuie să depăşească situaţiile tensionate din zone de confruntare militară, precum cele din Ucraina şi Siria.

Un interviu care pare a fi reflectarea necontinuării dialogului cu omologul american, chiar dacă din cele 100 de minute ale întâlnirii lui Putin, cu Obama, 90 de minute s-au derulat între patru ochi.

De reţinut apetitul pentru folosirea exclusivă a Forţelor Aerospaţiale Ruse în viitoare operaţiuni specifice Forţei Expediţionare Ruse.

Cu alte cuvinte, de la omuleţii verzi, din Crimeea, acum se trece la marinarii şi piloţii capabili să folosească arme de mare precizie, la mare distanţă.

Mapamondul devenind astfel un poligon multinaţional de testat nu doar rachete ultramoderne, ci şi răbdarea celor care observă că opinia lor nici nu mai contează în ecuaţia diplomatică actuală.

Un periculos mers pe sârmă al Ur(s)s-ului răsăritean.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole