Câte stele sunt pe cer/ Până-n ziuă toate pier/ numai pe flamura noastră/arde steaua ca o proastă (folclor)
Arde Steaua Socialistului Dodon, grație atenției excesive pe care i-o acordă presa și toți ceilalți. Funcționarul de ieri devotat șefilor s-a gândit să profite de conjunctură și să ajungă el însușii șef. Dar steaua sa pălește în pofida resurselor pompate pentru a o lansa. Deși s-a supărat pe PCRM pentru că i-au cerut să se sacrifice în numele propriei inițiative, Dodon a ratat șansa de a demonstra că poate fi mai mult decât funcționarul de altădată și poate juca pe cont propriu. Nu e nici tristă situația, nici penibilă, este prognozabilă, un fel de ”ce s-a cerut de demonstrat” într-o problemă de clasele primare.
Riscul nu intră în arsenalul funcționarilor, de asta ei nu sunt buni de jucat pe cont propriu. Sunt executori. Când a trebuit să fie votat președintele, socialiștii au executat, când se dispută viitorul țării, socialiștii execută, iar elanul crește în funcție de autoritatea comanditarului. Dacă e în vogă să mergi în UE și nu există rezistență, mergem în UE, dacă apare rezistență – mergem în direcția opusă. În aceste condiții nu e de mirare că după ce nu s-a integrat în PCRM, nici la socialiști nu-i merge prea bine, iar părinții fondatori s-au ”lepădat” ai partidului de noul lider.
Jurnaliștii probabil se mândresc că au găsit o groază de contradicții care parcă l-ar demasca pe Dodon, transformându-l într-un impostor politic. Dar adevărul e că Dodon nu este politician, fiind un exemplu clasic de jucător care acționează în funcție de conjunctură. Jucător, dar sigur nu de șah, altfel nu s-ar fi expus prin scrisori lacrimogen către PCRM.
Păcat de echipa care i s-a alăturat, păcat de cei care l-au promovat în guvern și apoi în parlament, păcat de țară că e plină de profitori care nici măcar cu câteva luni până la expirarea mandatului nu au curajul să renunțe la privilegii de dragul… chiar și a unui gest PR de rezonanță. Și în naivitate absolută risc să sper că într-o zi cei care îl au astăzi în față de Dodon, omul ce a votat un președinte românofil, a susținut referendumul rusofililor din Găgăuzia, a implementat ca ministru Planul de acțiuni cu UE, a optat ca deputat pentru Uniunea euroasiatică, a fugit ca gogoașa de la comuniști, de la alianță, de la foștii socialiști…, acei oameni care îl blamează astăzi pe Dodon vor promova altfel de persoane – incomode, gălăgioase sau morocănoase, dar eficiente și cu viziune, nu una flotantă, ci adevărată. Vise.

Comentarii