Nu e păcat să câștigi 7 (!) mln Euro la CEDO. Alta este problema lui Năstase, mult mai gravă!

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Scandalul cu cele 7 (!) milioane de Euro pe care Năstase i-a obținut în mod nedrept din bugetul de stat al Republicii Moldova, deci din buzunarele cetățenilor, s-a consumat, iar opinia publică a rămas încă needificată în ceea ce privește natura pe fond a lucrurilor.

Năstase s-a apărat invocând că banii au fost atribuiți prin decizia CEDO, iar Maia și ceilalți acumiști-păreriști au susținut că a câștiga la CEDO este o chestiune prestigioasă.

Că Năstase, Maia și ceilalți acumiști-habarniști vorbesc cu scopul de a denatura starea de fapt, știm. Însă la fel de adevărat este că accentele în dezbaterea cu pricina nu au fost așezate corect.

Este cert că pentru un avocat a câștiga un dosar la CEDO înseamnă un succes incontestabil, în nici un caz un fapt blamabil. Însă în cazul lui Năstase există aspecte care răstoarnă ”succesul la CEDO” pe dos, aspecte ignorate inclusiv de către cei care au înaintat acuzațiile.

În primul rând, trebuie amintit că Năstase a câștigat la CEDO nu pentru că pe fond legea ar fi fost de partea lui Țopa atunci când acesta și-a pus tentaculele pe AIR Moldova. Năstase a câștigat la CEDO pentru că Voronin a procedat în stil bolșevic și, în loc să dea curs unei anchete eficiente și în conformitate cu procedura legală, a recurs la metode depășite chiar în momentul în care s-a făcut parastasul comunismului sovietic. Totuși, nici asta nu e cel mai grav în partea care îl privește pe Năstase.

Cu adevărat grav este faptul că în cauza Țopa – AIR Moldova, Năstase apare în dublă ipostază, deținând poziții care, în percepția unui om normal și integru, se exclud una pe alta. Căci, pe de o parte, Năstase a participat în calitate de procuror la instrumentarea dosarului în care Țopa apare în calitate de protagonist al ingineriei de furt din portofelul public. Mai târziu, pe de altă parte, Năstase apare și în calitate de avocat care a câștigat, atenție!, aceeași cauză la CEDO.

Rezultă, în mod cât se poate de palpabil, că Năstase a câștigat dosarul Țopa – Air Moldova la CEDO în urma transfigurării sale abile precum a unui vârcolac din procuror în avocat în cadrul aceleiași spețe. Și, dacă Înalta Curte a constatat încălcări, aceasta a fost posibil numai pentru că procurorul, Năstase în persoană, a comis fix acele încălcări care au stat la baza deciziei CEDO.

Acesta este, de fapt, subiectul care era musai de discutat deopotrivă cu acuzația adusă lui Năstase și care era de așteptat să cauzeze stupefacția opiniei publice. Că Năstase a putut să obțină cele 7 (!) milioane de Euro doar ca urmare a combinației comise în complicitate cu Țopii, speculând în calitate de avocat încălcările comise de el însuși atunci când era procuror.

De aia trebuia să se insiste asupra faptului că, dacă Năstase în calitate de procuror și-ar fi făcut treaba cinstit și corect, cazul la CEDO nu ar fi fost posibil și nu ar fi avut de unde să câștige cele 7 (!) milioane de Euro.

Opinia publică ar fi trebuit să mai rețină că Țopii au realizat o escrocherie banală precum bancul cunoscut de multă lume. Acel banc despre cum atunci când contractezi un credit de la bancă, cu banii din credit cumperi banca și după aia nu achiți creditul pentru că ești proprietarul băncii.

Astfel, Viorel Țopa, în calitate de Președinte BEM, i-a dat una bucată milion de dolari cu titlu de credit lui Victor Țopa, acesta fiind șef al AIR Moldova. Cu milionul luat credit de la Țopa, acel Viorel care era în calitate de Președinte BEM, alt Țopa, cel care era Victor, în calitate de șef la AIR Moldova a cumpărat jumătate din acțiunile statului la AIR Moldova și în acest mod s-a pricopsit cu o nouă calitate, cea de investitor. Prin interpus, evident.

Iar Năstase, în loc să ancheteze escrocheria Țopilor așa cum se cuvenea în calitate de procuror, a procedat exact în așa fel încât să fie posibil să câștige ulterior dosarul în calitate de avocat…

În fine, ca tabloul să fie complet, e necesar să amintim și despre persoanele care dețineau funcțiile fără de care combinația nu ar fi fost posibilă. Știți cine erau? Nu e greu să-ți dai seama, căci e vorba de Ion Sturza, cel care era premier, dar și ”prinț” prin aspirație (tranzacția a fost parafată imediat după demiterea sa), Vlad Filat, Șef la Departamentul Privatizării și delapidator prin vocație, și P. Lucinschi, Președinte și cutră nomenclaturistă prin fire.

Cam despre așa ceva ar fi fost potrivit să se vorbească… Și, era să uit, că Năstase mai are o calitate în raport cu V. Țopa, cea de fin de cununie. Care V. Țopa? Nici nu mai contează care din ei. Că e Victor, că ar fi fost Viorel, tot aia e, căci e vorba de aceeași calitate. Calitatea de escroc!

Comentarii