Nistrenia versus Transnistria

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

1) Un concept de politică externă autist ori sublimare freudiană?

Prin Decretul recent al liderului transnistrean Șevciuk procesul de negocieri cu Chișinăul este calificat drept „o a doua prioritate a politicii externe”.

Totodată au fost ajustate directiile principale ale politicii externe transnistrene. În noua redacție prim planul în mod clar este alocat relaţiilor cu Federaţia Rusă, Ucraina şi, abia pe locul trei, cu Chișinăul. Următoarele pe listă urmează: Abhazia, Osetia de Sud, Karabahul de Munte, alte state şi organizaţii internaţionale.

Noul concept al politicii externe a Transnistriei declară „inviolabilitatea formatului existent de menţinere a păcii” și susţine „conservarea sa pînă va deveni o soluţie politică cuprinzătoare şi durabilă a conflictului dintre Republica Moldova şi Transnistria”.

Un capitol aparte este acordat „imaginii statului” de pe Nistru, precum și punerea în aplicare a politicii informaţionale ca „o direcţie importantă de politică externă”. De acum înainte aceasta „va avea ca scop protejarea interesului public, actualizarea informațiilor curente privind evoluţia şi tendinţele” de la Tiraspol, dar şi asigurarea securității informaţionale în condițiile conflictului nerezolvat cu Republica Moldova”.

Cu alte cuvinte, s-a produs o schimbare la față impresionantă, cu accente psihanalitice calate mai mult decît evident pe binecunoscutele complexe Oedipus & Electra. Conform logicii celei mai recente politici nistrene se pune cruce pe multtrîmbițatul „dezgheț” dintre Chișinău și Tiraspol. În plus, ruperea horei „pașilor mici” pare să scoată din ecuație și ambiția PLDM de a fi pionierul reconfigurării spectrului politic de pe cele două maluri ale Nistrului.

Înstrăinarea celor două maluri moldave á la Freud s-a lăsat la fel de plină de întrebări pe cît de subit s-au produs dialogurile informale fără cravată la purtător. Și aici intervine cu mult folos informația de insider.

http://president.gospmr.ru/ru/news/ukaz-prezidenta-pmr-no766-ob-utverzhdenii-koncepcii-vneshney-politiki-pridnestrovskoy

2) „Ruhnama-de-Tiraspol” vs „Stejarul-verde-de-Chișinău”

Jurnalistul tiraspolean Roman Konopliov, fostul tovarăș de baricade al lui Evgheni Șevciuk, se sfiește tot mai puțin să-i atribuie acestuia apucături de „dictator care își protejează micul său univers confortabil”, inclusiv prin controlul unei anumite părți a jurnaliştilor ajunși în condiții de mizerie şi frică, a grupului de politologi și sociologi care vorbesc în mod public despre beneficiile propagandei de stat, dar și a tinerilor care, pentru zece dolari pe lună, scriu tone de comentarii laudative pe rețelele sociale locale.

Konopliov susține că Șevciuk ar fi devenit un fel de Türkmenbaşy gelos pe faptul cum decurge viaţa politică şi economică a Republicii Moldova, în timp ce dă undă verde torturării, umilirii şi ostracizării transnistrenilor, „inclusiv a celor care posedă cetățenie rusă”. Astfel, „monştrii şi monştrișorii din serviciul locali al dictatorului” i-au replasat, cel mai curînd în ordine ierarhică descrescătoare, pe următorii „dușmani ai Transnistriei”: Mihai Ghimpu, Dorin Chirtoacă, naţionaliştii români ai mișcării „Noua Dreaptă”, Marian Lupu și Vlad Plahotniuc.

Roman Konopliov nu e doar un fin analist al realităților politice de pe ambele maluri de Nistru, dar și un bun prozator, pun mîna în foc pentru el. Dar ironia face ca anume această calitate să-i joace festa. Printr-un procedeu demn de toată lauda formaliștilor OPOJAZ, comentatorul își „desnudează” ireversibil și simpatiile personale pentru o anumită formațiune politică de la Chișinău: PLDM și, în special, pentru premierul în funcțiune Vlad Filat.

http://dniester.ru/node/7679

3) „Cadînele-de-Tiraspol”

Urmînd „tradiția înfierării” prefericiților posesori de haremuri (chiar și virtuale), același Roman Konopliov „comite” o perlă artistică demnă de ditamai Cîntarea Cîntărilor. Pînă la elucidările de rigoare vom admite că în textul său e vorba despre o parabolă (pur) politică: „Împreună cu „păsăruicile” sale dictatorul rînjește crispat, scriind pe contul său de Facebook tot felul de prostioare (…). Iar acestea, probabil, nu sunt decît fericite să ajungă odalisce în anturajul stăpînului lor cu cap de soare”.

Se pare că nu doar ministrul de externe Nina Ștanski a intrat oficial în grațiile liderului de la Tiraspol. Un titlu recent din publicația adversă lui Șevciuk oferă o dezlegare parțială a misterului sugerat de publicistul Konopliov: „Reprezentanţii Preşedintelui şi Guvernului de la Tiraspol au părăsit sala Consiliului Suprem al Republicii Nistrene Moldovenești”.

După interpelarea deputatului Dmitri Soin privind reducerea cu 25% a bugetarilor nistreni, mai multe persoane apropiate lui Șevciuk (printre care vice-premierul Maia Parnas și ministrul de finanțe Elena Ghirjul) au părăsit demonstrativ sesiunea legiuitorilor de pe Nistru.

Precizez că Soin, alt ex-aliat a lui Evgheni Șevciuk, ar fi demontat „planurile de creare a unui clan de birocraţi bine plătiți”.

Te pomenești că în curînd am putea asista la un întreg matriarhat instituțional tiraspolean, unic pe mapamond.

http://tiras.ru/tema-dnja/36591-predstaviteli-prezidenta-i-pravitelstva-pokinuli-zal-zasedaniya-verhovnogo-soveta-pmr.html

4) „Свято место пусто не бывает”!

Așa cum afirmă un vechi proverb rusesc, „locul sfințit nu rămîne nicodată gol”, inclusiv cel ideologic. Or, se pare că la Tiraspol a fost dezgropată securea războiului dintre administrația prezidențială și forul legislativ, în special cu foștii colegi de la mișcările politice „Obnovlenie” (anihilată exact după modelul freudian expus în „Totem și tabu”) și „Prorîv”.

Neașteptat pentru multă lume, liderul transnistrean Șevciuk a participat la Congresul comuniștilor locali, asigurîndu-și sprijinul public şi cel personal al lui Oleg Horjan, nativ din partea dreaptă a Nistrului (Camenca).

Analistul politic Oazu Nantoi, Director de Programe în cadrul Institutului pentru politici publice (Chişinău), califică ironic evenimentul drept „întîlnirea a două singurătăți”, fără a da șanse unui eventual scenariu de unificare a Partidelor Comuniste de la Chișinău și Tiraspol ce ar putea „să conducă triumfător Moldova unificată spre ieslea eurasianismului putinist”.

Perfect de acord, da nu și cu aserțiunea că „băieții din AIE nu îl vor lăsa nici pe aproape de păşunile lor politice pe Șevciuk”, fie și sub harnașamente iscusit modificate. Personal sunt dispus ca lui Șevciuk să i se acorde o ultimă șansă, fără ca neapărat să se identifice – în cea mai bună tradiție a politicii balcano-fanariote − un nou cal Troian pentru „restabilirea” în forță a dialogului nistrean.

http://dniester.ru/node/7710

5) La Nistru, la Mărgioara” (cunoscui pe Mărioara)

Or, în toată această acumulare de energie mai rămîne loc pentru elementul încă neexplorat al ecuației: în disputele lor machiste bărbați politici uită mereu să-i permită Elenei din Troia de a repara greșeala istorică. Acest lucru se remarcă imediat în structura partidelor democratice, care de regulă au mai mulți vicepreședinți și femei în conducerea de vîrf.

Mă gîndesc dacă nu cumva toată desfășurarea ostentativă de energii centrifuge Yin în detrimentul centripetului Yang nu e decît o manifestare izvorîtă din inconștientul liderului transnistrean menită să testeze legea compensării naturale universale. Or, după o dominație falocentrică prelungită de-a lungul a două decenii (tătuca Smirnov și batalionul corapilor negri gestionat de belicoasa Galina Andreeva pe post de „vîrf de lance”) de ce nu am admite, fie și prin absurd, că „Șeriful” nistrean ar putea abdica subit în favoarea unei politici seductive cu totul valabile? Mai ales astăzi, cînd s-a tăiat și ultima punte de comunicare între cele două maluri ale Nistrului!

Poate că o doză sporită de estrogen politic inoculat după modelul extern (Catherine Ashton, Angela Merkel sau Hillary Clinton, de exemplu) ar face din beligeranta Transnistrie o Nistrenie mult mai atractivă și dorită pentru partidele paternaliste de la Chișinău. Restul e cancan moldav recognoscibil!

P.S. Aflu că politicianul polonez de centru-dreapta Rafał Tržaskovski, expert al Parlamentului European, vede trei posibilităţi de implicare a Transnistriei în proiectele comune derulate cu Republica Moldova şi UE:
a) sistarea discuţiilor pe aceste teme;
b) semnarea unor Acorduri prin care Tiraspolul să profite de avantajele comerciale europene;
c) instalarea de frontiere impermeabile între Moldova şi Transnistria.

Sunt curios ce ar spune un sondaj popular ad hoc!


Comentarii

Igor Ursenco

Igor Ursenco

Scriitor, observator social. Fără a urmări o periodiocitate metronomică, voi posta în acest spațiu articole ce țin de principalele teme (și nedumeriri) care mă interesează ca cetățean (deconstrucție politică & concordie socială). Au trecut tim...

Ultimele articole