NATO, UE, SUA ŞI ROMÂNIA NU TRĂDEAZĂ REPUBLICA MOLDOVA

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Din 15 negri mititei, unii cu puteri de zmei, au rămas doar…trei!

Recapitulăm? Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste era compusă din următoarele state: Rusia, Belarus, Kazahstan, Azerbaidjan, Armenia, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâstan, Letonia, Estonia, Lituania, Republica Moldova, Georgia şi Ucraina.

La nivelul lunii iulie, 2013, Rusia, Belarus şi Kazahstan alcătuiesc o Uniune Vamală, menită a constitui inima replicii asiatice a Uniunii Europene.

Mai precis ceea ce Moscova numeşte, cu speranţă, EuroAsia.

O speranţă moartă în faşă. De ce?

Azerbaidjan şi Armenia sunt cu arma la picior, într-un prelungit conflict, când îngheţat, când încălzit, având astfel un temeinic motiv să ignore sau să amâne o intrare benevolă, vorba vine, în Uniunea EuroAsiatică.

Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârgâstan sunt deja în zona de influenţă economică reală a Turciei, care a asigurat şi manualele necesare copiilor din aceste state, cu o evoluţie aparte.

Letonia, Estonia, Lituania sunt state membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, intangibile pentru Kremlin.

Georgia, de dincolo de Marea Neagră, nu a renunţat la drumul lung al integrării în cea mai puternică alianţă politică-militară a lumii, dovadă fiind recenta prezenţă, la Tbilisi, a secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, care a şi salutat noul contingent militar georgian, ce a plecat în teatrul de operaţiuni militare din Afganistan.

Ucraina şi Republica Moldova au lumină verde pentru Vilnius.

Şi nici la Kiev, nici la Chişinău nu vor ateriza paraşutişti militari ruşi, pentru a instala guverne menite să decidă întoarcerea cu faţa spre… Uniunea EuroAsiatică.

De ce? Am mai scris-o şi o repet.

La 14 februarie 2013, generalul Knud Bartels, preşedintele Comitetului Militar al NATO l-a sunat la telefon – un apel istoric! – pe generalul-colonel Valerii Gerasimov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse.

Deci, de cinci luni de zile funcţionează “firul roşu”, între cei mai importanţi generali, cu maximă putere de decizie, din Vest şi Est.

La primul convoi militar aerian neanunţat, dinspre Moscova spre Transnistria, sau din largul Mării Negre, spre Tiraspol, de la Bruxelles va suna generalul Bartels.

În absenţa unui răspuns concludent, escadrilele aliate din inima Europei vor avea nevoie de mai puţin de 90 de minute pentru a fi în măsură să survoleze decisiv teritoriul transnistrean.

Şi am evocat aici doar una dintre măsurile de ripostă graduale, continue, reactive şi crescând în intensitate, până la stoparea acţiunilor militare declanşate cu intenţia, greu de acceptat, ca variantă, a reeditării, în Republica Moldova, a scenariului punitiv rusesc din Georgia.

În anticiparea viitorului, opiniile lui Dmitri Rogozin şi Alexander Dughin ţin de insectarul fluturilor postsovietici.

Nici cu presiuni diplomatice, nici cu ameninţări militare, Ucraina şi Republica Moldova nu mai pot fi deturnate de la calea lor europeană.

Ultima întâlnire a lui Vladimir Putin cu Barack Obama a fost vizibil tensionată, aşa că o înţelegere secretă cu Casa Albă este exclusă.

Xi Jinping, chiar dacă a poposit recent peste Ocean şi anterior la Moscova ştie clar poziţia americană privind graniţa de est a NATO.

Şi nu are niciun motiv să susţină înverşunarea Rusiei.

Uniunea Europeană, prin natura existenţei structurilor multiple de conducere colectivă, nu are cum să promoveze un alt punct de vedere decât cel comunicat oficialilor Republicii Moldova.

Iar preşedintele României a rămas consecvent declaraţiilor sale anterioare, iritante pentru omologul rus, conform cărora Republicii Moldova trebuie să i se respecte integritatea teritorială, în graniţele recunoscute de ONU.

Guvernul actual, de la Chişinău, se bucură de sprijinul decisiv al SUA, cel firesc al Uniunii Europene, cel frăţesc, al executivului de la Bucureşti, dar şi de protecţia rapidă a NATO, în cazul unei agresiuni externe.

Priviţi în oglindă gesturile celor de la răsărit şi acolo unde vor mima siguranţă de sine, o să detectaţi teama de un viitor diferit de scenariul imperial.

Cu Nicolae Timofti, Iurie Leancă şi Igor Corman, la timonă, Republica Moldova va trece, cu fruntea sus, şi de Vilnius.

Vremea pacturilor secrete, precum a lui Stalin cu Hitler, a apus.

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole