Moartea națiunii moldovenești, eventuale cauze

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Comentând pe facebook articolul meu „Națiunea moldovenească” (http://www.criticatac.ro/18515/naiunea-moldoveneasc/ ), domnul Stepaniuc Victor a afirmat următoarele:

„Am scris la această temă teza de doctorat. Denigratorii si oponenții direcți ai identității moldovenești, care nu recunosc statalitatea si națiunea moldovenească au încercat să-mi retragă titlul doar din cauza că am abordat cu argumente știintifice acest subiect. Nu le-a reușit …Mă bucur că Domnia Voastră veniți cu o analiza obiectivă a realităților istorice si politico-juridice la acest subiect. Indiscutabil, NAȚIUNEA MOLDOVENEASCĂ EXISTĂ! Și nu este meritul lui Stalin, dar a moldovenilor (basarabenilor) care în 1917 din inițiativă de jos au creat Republica Democratică Moldovenească și au pus bazele noii statalități moldovenești, care este concomitent o renaștere a statalității moldovenești anihilate în 1862 …Succese!”

Vă mulțumesc de complimente, domnule Stepaniuc. Dar, cu toate că nu am îndoieli în privința existenței națiunii moldovenești, cred totuși că noi, moldovenii, nu trebuie să ne declarăm urmașii unici și cei mai adevărați ai statalității moldovenești medievale. Și România este moștenitoarea de drept a Moldovei istorice. Cu atât mai mult cu cât națiunea moldovenească datorează foarte mult nu numai Moldovei de până la 1812, dar direct națiunii române. După cum ați văzut din articolul meu, eu consider că prezența basarabenilor în hotarele României în perioada interbelică este fundamentală pentru Republica Moldova. Anume între 1918-1940, 1941-1944 noi am relegat firele rupte ale continuității istorice și culturale cu Moldova istorică. Anume atunci am însușit limba și cultura română moderne, iar prima generație a intelectualilor sovietici moldoveni a transplantat în Moldova Sovietică această limbă și cultură română moderne, pe care mulți naivi de azi le consideră neaoșe moldovenești de când lumea. Îmi este deci străină românofobia, respect România, cred că limba noastră este limba română și, în principiu, nu am nimic împotriva unirii celor două state și două națiuni. Dar am tot respectul și față de acea mare comunitate de oameni, față de acea uniune de popoare care a fost Uniunea Sovietică.

Acceptarea ideii națiunii moldovenești, construcția deliberată a națiunii moldovenești de către societatea moldovenească cred că ar reprezenta soluția conflictului care macină actualmente Republica Moldova. Națiunea moldovenească trebuie să-i îmbrățișeze pe toți cetățenii moldoveni, fără deosebire de limbă. Să-i îndemne să se unească într-o comunitate civică de oameni responsabili care își construiesc un viitor de pace și bunăstare. Limba de comunicare a acestei comunități nu poate fi decât limba română, limba majorității, cu tot respectul și toate libertățile pentru celelalte limbi.

De ce limba română și nu limba moldovenească? De aceea că limba română este limba noastră literară, care nu corespunde cu limba poporului de la sate și nu vine numai din Moldova. Limba noastră literară nu este numai limba anonimilor din popor, dar și rezultatul muncii a generații de cărturari. Au muncit la ea călugării mânăstirilor din Muntenia, Transilvania și Moldova, cronicarii moldoveni, corifeii Școlii Ardelene, Ion Heliade Rădulescu, Eminescu, Maiorescu, Arghezi… Nu există deci o limbă literară care să fie numai moldovenească. Limba moldovenească literară este un produs ilegal, un furt intelectual, o contrafacere a etichetei unui produs general recunoscut. E ca și cum cineva ar vinde parmezanul drept brânză de Vărzărești.

Dar dacă o limbă literară moldovenească nu există, poate în schimb exista o națiune moldovenească. Românofobia, rusofobia și limba moldovenească sunt moartea națiunii moldovenești.

Ce presupune construcția națiunii moldovenești? În primul rând, dezrădăcinarea unionismului de paradă promovat de toți diletanții. În al doilea rând, combaterea imaginii false a limbii moldovenești și poporului moldovenesc pe care și-au creat-o rusofonii în perioada sovietică.

Rusofonilor, ca pătură socială culturalmente privilegiată în URSS, le convenea de minune imaginea unui popor moldovenesc care le datorează rușilor totul, eliberarea de sub fascism, realizările economice, până și literele alfabetului. Cu un astfel de popor moldovenesc rusofonilor le era foarte comod de comunicat, căci nu trebuiau nici măcar să le învețe limba, puteau să le vorbească în limba „drujbei năroadelor”. Astăzi, când Republica Moldova este o țară independentă, această imagine falsă din ochii minorităților produce cantități uriașe de ură și în mijlocul rusofonilor înșiși, care nu înțeleg că moldovenii sunt parte integrantă a limbii și culturii române, dar și, ca răspuns, o reacție de ură în mijlocul românofonilor moldoveni. Iată o tâmpenie rusească proaspătă, pescuită de pe facebook, care e capabilă să-l îngrețoșeze pe orice moldovean cât de cât cult:

„ С праздником молдавского языка, молдаване!
И еще, – молдавскому языку присуща кириллица, не забывайте об этом! Цель вернуть кириллицу должна быть неотъемлемой частью политики патриотов и государственников!
Вэ фелечитеск ку сэрбэтоаре националэ „Лимба Ноастрэ”! ”

Cu această ignoranță și reavoință a rusofonilor avem de luptat foarte mult. Anacronica lege a funcționării limbilor urmează a fi schimbată urgent, în școlile ruse trebuie introdusă predarea unui șir de obiecte în limba română, iar intelectualii ruși, toți acești Ivan Grek, care scriu în media rusești, trebuie atrași în discuții, la mese rotunde, și puși pe calea cea dreaptă.

În rest, națiunea moldovenească va fi ori nu va fi din motive strict economice.

Comentarii

Victor Druţă

Victor Druţă

Am fost octombrel, pionier, comsomolist, când am citit și am scris texte. Am fost soldat în stepele Asiei, unde am citit și am scris texte. Am fost student, am fost profesor - și am citit, am scris texte. Azi sunt emigrant la Roma, și ce fac? Citesc...

Ultimele articole