Moartea – bucurie pe timp de criză… de idei sau călcatul pe cadavre, un PAS spre putere

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Un șofer conducea mașina cu viteză și a refuzat să oprească la somațiile inspectorilor de patrulare. A început urmărirea, iar după un timp, vitezomanul a fost prins. Cel aflat la volan s-a dovedit a fi foarte agresiv, așa că polițiștii au fost nevoiți să folosească forța pentru a-l imobiliza. Ajuns la inspectorat, tânărul nu s-a potolit, dimpotrivă, a fost extrem de violent cu cei care l-au reținut, i-a înjurat și chiar a provocat o bătaie în curtea inspectoratului. Evident, agresorul a fost pus la pământ, încătușat și dus în izolator.

Ceea ce a urmat nu știe nimeni, cert este că, într-un final, protagonistul a murit. Care este cauza exactă, nu este clar deocamdată. Concluzia preliminară este că tânărul a fost răpus de pneumonie. În plus, se spune că avea probleme psihice și că se afla la evidența psihiatrului, iar medicul legist a descoperit urme de lovituri pe corpul său, ceea ce ne duce la gândul că vitezomanul violent a primit o lecție de ”bună purtare”, fie de la gardieni, fie de la colegii de celulă. A urmat un val de indignare firească, soldată cu suspendări din funcție și anchete interne…

Că s-a produs un act condamnabil nu pune nimeni la îndoială și sper că, până la urmă, vom afla adevărul, iar cei care și-au depășit statutul și atribuțiile vor răspunde pentru fapta lor. Doar că, după cum era de așteptat, de nicăieri au apărut imediat niște pretinși luptători pentru dreptate, care, întâmplător sau nu, sunt nimeni alții decât opozanții politici ai guvernării. Într-un mod perfid, tipic politicienilor, aceștia s-au și apucat să adapteze cazul la propriile nevoi și interese și să îndrepte indignarea oamenilor în direcția cuvenită, adică acolo de unde ar putea scoate și ei niște dividente. Că poate, vezi Doamne, vor ieși mai mulți oameni la protestele lor și vor putea astfel să-și vadă dușmanul înfrânt. Mai ales că mesajele critice li s-au consumat, iar numărul susținătorilor a scăzut dramatic.

Este evident că această moarte le-a picat ca laptele în păsat, de aceea, aproape că nu-și pot ascunde bucuria. TV 8, expresia televizată a ”Propagandei” de pe strada Sciusev 70 a dat o știre, la o zi de la producerea nenorocirii din pușcărie, cu titlul sugestiv ”Moartea ce va răsturna sistemul”. Ați înțeles? Câtă satisfacție ascunde acest enunț care se vrea a fi mobilizator! Credeți că sforarii din umbră și-au propus să-l răzbune pe defunct? Pe naiba. Intuiția de profitori consacrați le-a spus că această moarte este spre binele lor, că îi poate ajuta în eforturile lor disperate de a recăpăta puterea pierdută. Restul e beletristică.

Un nenorocit a pierit, înainte să provoace o nenorocire, iar corbii au și sărit în juru-i, ca să-și umple burțile nesătule. Și nu vorbesc de corbii creați de Dumnezeu, ci de cei politici, deoarece între ei există o diferență uriașă. Primii consumă mortăciuni ca să supraviețuiască și au rolul de sanitari ai naturii, o curăță de impurități. Corbii politici însă au nevoie de sânge, ca să-și potolească setea de răzbunare.

Scriu aceste rânduri nu ca să desconsider drama unei familii sau mai ales să justific o posibilă crimă. Vreau să atrag însă atenția la lipsa de bun simț a acestor oameni fără inimă, care, asemena duhurilor rele, se hrănesc cu suferință, singura în măsură să le justifice existența. Pentru că, atunci când celorlalți le este bine, ei se se sting în singurătate și uitare.

Nu este pentru prima dată când cei vii dar fără suflet folosesc morții pentru a câștiga ceea ce nu pot obține pe cont propriu, adică slavă și putere. Amintiți-vă cum jubila Filat, plin de regrete simulate, când, în vâltoarea evenimentelor din 7 aprilie 2009, a căzut Valeriu Boboc. L-au transformat în erou, deși nu a făcut nici un act de eroism. Era un simplu băietan cu reputație îndoielnică, din acei care profită de întunericul nopții pentru a-și ascunde acțiunile reprobabile. Cu dosare penale la activ, pentru trafic de droguri, am impresia. Prin urmare, singurul lui merit a fost că a murit. Spre bucuria devoratorilor de hoituri. Câte lacrimi forțate s-au vărsat atunci și câtă compătimire fățarnică era pe fețele corbilor politici!

La același protest din 7 aprilie, ”jurnalista cu simț civic dezvoltat” Natalia Morari a lansat un zvon precum că o fată a fost ucisă în timpul violențelor. Zvonul a fost transformat imediat în știre de către televiziunile ”de opoziție”. Din fericire, informația s-a dovedit a fi falsă. Credeți că a fost vorba de o eroare? Să fim serioși. A fost o acțiune deliberată prin care se urmărea incitarea mulțimii, pentru a o face agresivă și violentă. Ați înțeles? Dacă nu avem morți adevărați, îi inventăm, important să ne atingem scopul.

Acum a apărut un mort adevărat. Cum ar putea să scape această ocazie politicienii necrofagi? Un cadavru înseamnă încă o șansă pentru ei. Pentru ei, nu pentru noi, să fie clar. Noi rămânem unde am fost, cu bucuriile și tristețile noastre. Și nu ne rămâne decât să urmărim cum perfizii luptă cu perfidia, profitorii îi acuză pe cei care caută profit, ticăloșii se arată indignați de ticăloșenia din jur, mancurții disprețuiesc prostia și lipsa de verticalitate, iar dracii nu mai pot de pioșenie. Într-un cuvânt – politica. Fără să ne dăm seama că ea ne ucide simțul ridicolului, ne înnăbușă conștiința și ne omoară simțămintele umane. Doar că atunci când privim cu nepăsare sau chiar aplaudăm complice regretele false, bunătatea mimată și credința fariseică, ne condamnăm pe noi înșine. La prostie, sărăcie și deznădejde.

Comentarii