Mixtul și blestemul opoziției

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am impresia că votul mixt va ucide opoziția noastră ”antioligarhică” înainte de alegerile parlamentare. Și nu atât din cauza sistemului electoral propriu-zis, cât din cauza modului în care aceste partide încearcă să i se opună. Neîndemânarea  de care dau dovadă, plus incapacitatea de a formula alternative viabile le împing, fără să-și dea seama, spre o moarte politică prematură și sigură.

Diferența dintre Plahotniuc și adversarii săi politici constă nu doar în faptul că primul se află la putere, iar ceilalți în opoziție. Mai e ceva. Liderul PDM și coechipierii săi își concentrează energiile spre consolidarea propriilor poziții, în timp ce tabăra opusă nu face altceva decât să-i pună piedici.

Lupta lor seamănă cu o competiție între doi vecini care se întrec în a-și construi casă. Unul este preocupat să-și fortifice construcția și să reușească să o termine înainte de a da frigurile, iar celălalt, în loc să-și ridice casa lui, face eforturi disperate pentru a-i pune bețe în roate vecinului, ca să nu-l lase să-și ducă lucrarea la bun sfârșit. Cine va câștiga până la urmă? Evident că primul.

Opoziția calcă pe grebla lui Dodon

Referendumul anti-Chirtoacă este piatra de moară pe care și-au legat-o de gât socialiștii, în frunte cu Dodon. Cele nouă milioane aruncate în vânt și rușinea eșecului usturător vor cântări greu în viitoarea campanie electorală. Și nu Plahotniuc e vinovat. Și-au făcut-o cu mâna lor, pentru că au sfidat evidențele.

Ciudat este că așa-numita opoziție antioligarhică nu a învățat nimic din această lecție și calcă cu o insistență oarbă pe urmele socialiștilor. Intenția de a organiza un referendum național pe tema sistemului electoral, care costă mult mai mult, tocmai 60 de milioane de lei, este nu doar o piatră de moară, ci o ditamai dinamită pe care aceștia și-o bagă sub fund. Trebuie să fii foarte disperat, ca să nu zic prost, să nu înțelegi ce riscuri politice îți asumi.

În primul rând, toate sondajele arată că populația susține, într-o proporție covârșitoare, schimbarea sistemului de vot la parlamentare. Prin urmare, nu există niciun temei să crezi că, în cazul unui referendum, se va opune. Asta dacă admitem, prin absurd, că va fi posibilă asigurarea unei prezențe la urne peste limita care permite validarea plebiscitului.

Pe de altă parte, protestele față de această schimbare, organizate de Maia Sandu, Andrei Năstase, Renato Usatîi și o parte a societății civile, au demonstrat clar că oamenii nu-i susțin în acest demers. Or, manifestațiile lor au fost mai degrabă flashmob-uri decât proteste în adevăratul sens al cuvântului, în condițiile în care numărul organizatorilor era mai mare decât cel al participanților.

În al treilea rând, chiar dacă opoziția va depăși toate așteptările și va reuși să obțină rezultatul dorit, legislația electorală nu va putea fi modificată. De ce? Simplu, pentru că nu poate fi modificată cu jumătate de an înaintea alegerilor. Este anticonstituțional și toată lumea știe acest lucru.

La ce bun dar să irosești atâta energie și atâția bani?

Principii ”democratice” contra binelui comun

Recent, o activistă ”civică și proeuropeană”, prezentă în platoul unei televiziuni ”de opoziție”, insista aproape violent că este necesară revenirea la sistemul proporțional de vot, chiar dacă acest lucru ar însemna o victorie a coloanei a cincea a Moscovei la alegerile viitoare. În opinia ei, democrația e mai presus de toate și trebuie apărată, indiferent de riscuri. Nu știu ce anume o face pe doamna respectivă să creadă că votul proporțional e mai democratic decât cel mixt, însă m-a mirat abordarea în sine. E ca și cum ai vedea un om care vrea să se arunce sub tren, dar nu faci nimic și îi împiedici și pe alții, deoarece pretinzi că-i respecți alegerea.

Cunoaștem cu toții care este nivelul de cultură politică al majorității cetățenilor moldoveni. Din păcate, foarte mulți dintre ei votează după ureche, fără să înțeleagă rolul pe care îl joacă în momentul respectiv. Orice om responsabil conștientizează că dreptul omului de a vota cum îl duce capul nu poate fi pus mai presus decât interesul său, adică al celui care alege. Pentru că inconștiența îl poate împinge involuntar spre prăpastie. Prin urmare, dacă îți pasă de soarta lui, ești obligat să-l apuci de mânecă și să-l oprești, chiar și cu riscul de a primi un pumn în nas.

Configurația politică actuală nu ne oferă spațiu de manevră prea mare, așa că pasarea responsabilității exclusiv pe umerii alegătorilor este un pas prea riscant. Nu ne putem permite acest lux, deocamdată. Din motive obiective, pe care și opoziția, și societatea ei civilă, și confrații de idei din cancelariile occidentale sunt obligați să le ia în calcul, înainte de a flutura din pumni. Sistemul electoral mixt este un mecanism democratic care poate împiedica o posibilă prăbușire în hăul instabilității și incertitudinii geopolitice, oare nu-i clar?

Opoziția se sinucide conștient și e treaba ei. Mai grav este însă că insistă ca și ceilalți să moară ”democratic” odată cu ea. Or, acest lucru nu trebuie admis, chiar dacă va trebui să mergem pe muchie.

Comentarii