Ministerul Apărării a abordat o nouă viziune în procesul de reformare a instituţiei militare

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Moto: „Ministerul Apărării are misiunea să elaboreze politica de apărare, să conducă şi să coordoneze construcţia şi dezvoltarea Armatei Naţionale, să determine riscurile şi ameninţările cu caracter militar şi necesităţile privind pregătirea sistemului naţional de apărare pentru asigurarea securităţii militare a statului”.

Problema reformării sistemului naţional de apărare şi, în primul rând, a Armatei Naţionale, a fost pe agenda tuturor guvernărilor de la momentul proclamării independenţei Republicii Moldova. Şi în toate aceste perioade de timp fiecare guvernare avea viziunile sale vizavi de restructurarea acestui sistem, reieşind, în majoritatea cazurilor, din postulatele sale doctrinale de moment. Până în 2009, doar guvernarea comunistă a întreprins o mişcare de a da acestui proces un parcurs mai ştiinţific şi pragmatic, aprobând în 2002 un program de dezvoltare a Armatei Naţionale, care cuprindea trei etape şi urma să fie finalizat prin modernizarea tehnicii şi armamentului în 2014. Dar această încercare de a reforma  şi moderniza Armata Naţională, care este principalul element care asigură securitatea militară a statului, a fost una mai mult declarativă şi s-a redus la elaborarea unor documente doctrinale de moment, care nu rezistau provocărilor timpului. Plus la toate, asigurările financiare ale instituţiei militare erau unele insuficiente, acoperind doar o mică parte a necesităţilor.

Problema asigurărilor financiare ale Armatei Naţionale a rămas actuală şi după 2009, când la guvernare au venit partidele de orientare democratică. Venind în funcţia de ministru al Apărării, Vitalie Marinuţa a punctat că, în primul rând, urmează de stabilit ce armată ne dorim şi care va fi aportul Republicii Moldova  la securitatea internaţională şi regională, cât de mare va fi această armată şi cu ce capacităţi. Într-un interviu, conducătorul ministerului Apărării puncta că putem să planificăm multe, dar e nevoie şi de bani pentru a putea realiza cele propuse. „Avem o experienţă asemănătoare din 2002 încoace, când a existat un concept foarte bun de formare a Armatei Naţionale, dar care din start era clar că nu va fi realizat pentru că îşi propunea creşterea finanţării Ministerului Apărării la 2, 5% din PIB, ceea ce este o sumă fabuloasă. La moment, cheltuielile pentru Armata Naţională constituie  0,38% din PIB, ceea ce acoperă mai puţin de jumătate din necesităţile naţionale minimale de apărare”, menţiona Vitalie Marinuţa.

Anume reieşind din bugetul auster,  noua conducere a Ministerului Apărării a schimbat abordarea problemelor existente în domeniul de apărare, accentul fiind pus pe implementarea transformărilor care nu necesită cheltuieli financiare majore, dar nesoluţionarea cărora va frâna, în viitor, implementarea unor programe de modernizare şi transformare sectorului de apărare.  De exemplu, în 2012, în termeni cantitativi, au fost realizate 75 la sută din acţiunile programate şi doar 25% din acţiuni au rămas nerealizate.

Pornind de la noua abordare a politicilor de transformare a instituţiei militare şi a întregului sistemului de apărare, accentul s-a pus acţiunile de reformare a sectorului de apărare. În primul rând a fost relansat, în colaborare cu partenerii britanici, procesul  de Analiză Strategică a Apărării, care a fost aprobat, în final, de  Consiliul Suprem de Securitate la 23 iulie 2012. Odată cu aprobarea în 2011 a Strategiei Securităţii Naţionale, a fost iniţiată procedura de elaborare a Strategiei Militare Naţionale, documente fără care este imposibilă realizarea unui program eficient de modernizare a sistemului naţional de apărare.

Fiind constrâns la capitolul asigurării cu mijloace financiare suficiente pentru implementarea programelor de reformare, Ministerul Apărării a pus accentul, la capitolul ridicării nivelului de profesionalizare a efectivului, pe implementarea proiectelor bilaterale cu partenerii. În ultimii trei ani a devenit tradiţională participarea militarilor Armatei Naţionale la aplicaţiile multinaţionale din Germania la poligonul Hohenfels, unde au fost detaşaţi peste 360 de militari.

În anul 2013, după o pauză de câţiva ani, au fost reluate aplicaţiile bilaterale cu tematică de menţinere a păcii cu vecinii – România şi Ucraina, fiind organizate două exerciţii, iar în luna octombrie curent, peste 30 de militari – artilerişti moldoveni, vor exercita cu omologii de peste Prut trageri practice la unul din centrele de instruire.

Toate aceste relaţii, precum şi implementarea unor programe interne, ţin de procesul de profesionalizare graduală a Armatei Naţionale. În prima fază au fost supuse profesionalizării unităţile operaţionale, inclusiv cele ce execută misiunile în cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii din Zona de Securitate. Pregătirea, echiparea şi asigurarea contingentului Armatei Naţionale din cadrul acestor forţe (constituite din circa 400 de militari) fiind una din priorităţile Ministerului Apărării.  De asemenea s-a stabilit trecerea treptată la standardele moderne de instruire a efectivului potrivit procesului de evaluare a Conceptului Capabilităţilor Operaţionale, proces iniţiat în cadrul subunităţilor declarate ale Batalionului 22 de menţinere a păcii.

În acest context, conducerea instituţiei militare pledează pentru implicarea cât mai activă a Armatei Naţionale în operaţiunile internaţionale de menţinere a păcii, care, în opinia conducerii Ministerului Apărării, va facilita executarea angajamentelor asumate în acest sens.  Vitalie Marinuţa a declarat că pledează pentru participarea Republicii Moldova în misiuni de menţinere a păcii, conduse de ONU, OSCE, sau alte formate acceptate de legislaţia naţională. În opinia ministrului aceasta va permite „transformarea Republicii Moldova dintr-o sursă de insecuritate într-un contribuitor la securitatea regională şi internaţională prin participarea activă la Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) a UE şi la acţiunile internaţionale de stabilizare şi menţinere a păcii”.

În prezent, 11 militari ai Armatei Naţionale participă în misiunile ONU din Liberia, Sudanul de Sud şi Coasta de Fildeş. Participarea Armatei Naţionale în operaţiuni de menţinere a păcii sub egida ONU datează cu anul 2003, până în prezent în teatrele de operaţiuni fiind detaşaţi  86 de militari moldoveni. La moment, instituţia militară examinează cu partenerii internaţionali posibilitatea detaşării unui contingent militar, format din peste 40 de militari, în misiunea KFOR în Kosovo.

În acest sens, politicile de apărare au fost determinate de intensificarea cooperării militare bilaterale şi necesitatea implementării cerinţelor de capabilitate şi interoperabilitate angajate prin obiectivele de parteneriat asumate  în cadrul Planului Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova-NATO (IPAP) şi Procesului de revizuire şi planificare a Parteneriatului Republica Moldova-NATO (PARP). În contextul eforturilor de revitalizare a regimului de control asupra armelor convenţionale în Europa, instituţia apărării a îmbunătăţi condiţiile de securitate a armamentului şi muniţiilor, astfel până la momentul actual fiind recondiţionate 5 depozite din cele 14 existente, fiind iniţiat şi proiectul de construcţie a unui depozit nou de armament şi muniţii conform standardelor moderne.

În opinia ministrului Apărării Vitalie Marinuţa, reforma structurală al Armatei Naţionale este un proces complex, care necesită o abordare judicioasă: „Progresul pe care l-am obţinut din acest punct de vedere este substanţial. Am reuşit să delimităm atribuţiile şi responsabilităţile între Ministerul Apărării şi Marele Stat Major al Armatei Naţionale. Delimitările respective au fost făcute pentru a separa sarcinile de elaborare a politicilor şi de implementare a acestora între structurile aparatului Ministerului Apărării, în calitate de organ central de specialitate al administraţiei publice centrale şi, respectiv, ale Marelui Stat Major al Armatei Naţionale, în calitate de organ de implementare”.

Comentarii

Valeriu Rusu

Valeriu Rusu

După absolvirea şcolii medii din satul Bilicenii Vechi, Sângerei, au urmat 4 ani de studii la facultatea de jurnalistică militară a Şcolii Politice Militare Superioare din Lvov. După 5 ani de serviciu în districtul militar din Transkaukazia, unde am ...

Ultimele articole