„Mărţişoare geopolitice” pentru Europa de Est

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Cu puţine ore, înainte de 1 martie, Europa are parte de nedorite “mărţişoare geopolitice.” Acestea fiind semne clare că va începe o primăvară incandescentă, în care porumbelul păcii va deveni o simplă amintire.

Asasinarea politicianului rus Boris Nemtsov, în noaptea de 27 spre 28 februarie, în centrul Moscovei, la câţiva paşi de Kremlin are simbolistica ei. El se plimba cu o tânără femeie provenind, culmea coincidenţei, din Ucraina. Asasinii, pentru că este vorba de mai mulţi trăgători, au coborât din maşina oprită brusc lângă cuplul menţionat şi au tras până ce au fost siguri că ţinta  lor nu mai era în viaţă.

Fost vicepremier, când preşedinte era Boris Elţîn, Nemtsov a devenit, ulterior, un opozant al preşedintelui Vladimir Putin, în ultimul timp fiind unul dintre organizatorii marşurilor pacifiste contra războiului din Ucraina.  De altfel, în ultima sa postare, pe pagina proprie de pe Facebook, Boris Nemtsov reitera ilegalitatea anexării peninsulei Crimeea, de către Rusia.

Privind la rece lucrurile, asasinarea politicianului rus menţionat este un dur avertisment către liderii opoziţiei ce intenţionau să scoată simpatizanţii păcii în stradă, la Moscova, chiar duminică, 1 martie.  O intenţie cu efect de bumerang, deoarece Leonid Volkov, un alt organizator al demonstraţiei de duminică a precizat că va fi înlocuită de un marş în memoria lui Boris Nemtsov. De altfel, cu câteva zile înainte, într-un interviu acordat publicaţiei ruse Sobesednik, opozantul lui Putin recunoştea posibilitatea de a fi asasinat, pentru convingerile sale politice.

Casa Albă a condamnat asasinatul şi a cerut o anchetă eficientă, pentru identificarea vinovaţilor.

Kremlinul a considerat uciderea lui Boris Nemtsov drept o acţiune criminală comandată, fără a preciza cine ar fi putut avea o asemenea intenţie.

Preşedintele Ucrainei a deplâns asasinarea celui pe care îl considera un pod, între naţiunile ucraineană şi rusă şi crede că aici nu este vorba de o întâmplare.

Chiar dacă la ultimul sondaj de opinie, 85% dintre ruşii intervievaţi susţineau politica preşedintelui Putin, devine tot mai clar faptul că nu puţini sunt şi cei care vor pace, deci stoparea acţiunilor agresive, ale Federaţiei Ruse, în Ucraina.

Moscova dorind, aşa cum afirma fostul secretar general al NATO, Anders Fogh Rasmussen: „Rusia vrea să domine Europa de Est.” Nu doar să refacă Uniunea Sovietică, sub altă denumire.

În condiţiile în care operaţiunea NATO, ATLANTIC RESOLVE, a generat prezenţa unor subunităţi americane şi canadiene în ţările baltice, pentru moment pare mai îndepărtată, cel puţin teoretic, varianta unor revolte ale rusofonilor din Letonia, Lituania şi Estonia, revolte urmate de apariţia, ca şi în Crimeea, a omuleţilor verzi, meniţi a demonstra că Alianţa Nord-Atlantică nu va aplica articolul 5, din Tratatul Organizaţiei Atlanticului de Nord.

Situaţie în care credibilitatea NATO, speră Moscova, va fi pulverizată.

Concomitent, conform structurilor americane abilitate în culegerea de informaţii, ţinta imediată, în această primăvară, a liderului de la Kremlin este ocuparea oraşului ucrainean Mariupol, pentru a genera o legătură terestră cu peninsula Crimeea, asigurând astfel o aprovizionare mai rapidă a celor 26.000 de militari ruşi aflaţi acolo, utili şi în acţiunile viitoare, de restabilire a autorităţii imperiale ruse pe tot litoralul nordic al Mării Negre, implicit pe cel controlat, încă, de autorităţile de la Kiev.

Aflat azi la Comandamentul NATO de la Napoli, din Italia, secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, a afirmat, către gazdele sale: „Voi ne ajutaţi să păstrăm, în siguranță, Alianța noastră, și să facem lumea noastră mai sigură”.

Enunţ frumos, dar valabil doar până la frontiera de Est a NATO, care trece pe Prut.

Sigur,  Jens Stoltenberg a evocat, anterior, cu ministrul de externe italian, modul în care NATO se adaptează la ameninţările existente în Estul Europei, a se citi conflictul militar din Ucraina, şi în Sudul comunităţii euroatlantice, respectiv evoluţia deloc paşnică, în Orientul Mijlociu, a organizaţiei teroriste care s-a autointitulat Califatul Islamic.

De altfel, la Comandamentul NATO, de la Napoli, a fost organizat recent un exerciţiu de integrare a Forţei de Reacţie Rapidă, a Alianţei, intitulat “Viziunea 1 Napoli”.

Forţa menţionată fiind destinată exclusiv acţiunilor pe teritoriul actual al NATO, termenul de dislocare a primelor sale unităţi fiind nu mai devreme de o săptămână, detaliu care pune pe gânduri minţile lucide din Estonia, Letonia, Lituania, Polonia şi România.

Rusia, în schimb, este decisă să preia controlul statelor baltice, în stilul cunoscut, cu efectul scontat, din peninsula Crimeea, dar şi să fie din nou prezentă la gurile Dunării, în condiţiile în care armata ucraineană este pur şi simplu depăşită de situaţie şi acţionează ca în vremea ultimei conflagraţii mondiale.

Meritul lui Vladimir Putin, vorba vine, este că ne va oferi posibilitatea să vedem pentru cine bat clopotele, în lunile următoare, în Europa de Est.

Dar şi la Moscova.

 

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole