Marşrutnicii

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Azi alde rebiata au demonstrat încă o dată cine face legea în Moldova în genere şi în Chişinău în parte:

Marşrutnicii.

Marşrutnicii nu sunt conducători auto, administratori sau oameni de afaceri.  Marşrutnicii  îs oamenii din “sistemă” care nu au nimic în comun cu aceste trei profesii. Da “sistema” e mare. Ca un muşuroi de furici, ea cuprinde mai multe “specializări”: şofer, proprietar de maşină, administrator de rută, proprietar de rută, consilier municipal şi… aşa mai
Sistemul marşrutnicilor este unul natural-sălbatic. Apărut să satisfacă o nevoie publică, s-a transformat singur  într-o nevoie şi un pericol public. Şi asta pentru că nu a fost “domesticit” şi civilizat la timp. departe.

Pentru un oraş aşa de mic ca Chişinăul, sistemul de transport public de aşa tip este o ruşine. Înţeleg Moskova, Minskul sau Kievul. Ele îs mari, cu multă (prea multă) lume. În Chişinău acestă problemă demult putea fi soluţionată.

Dar nu s-a vrut. Pentru că marşrutcele s-au dovedit a fi un bun teasc de scurs lei din buzunarele moldovenilor. Investiţii minime, control minim, răspundere minimă – profit maxim. Normal biznes moldovenesc.

Ca să fii învăţător sau medic cu 2-3 mii lei  salariu pe lună trebuie să înveţi ani în şir, să ai studii superioare, să fii responsabil şi multe altele. Ca să fii şofer de rutieră cu 8-10 mii pe lună (nu înşepeţ că eu ştiu ) trebuie să îţi cumperi un permis de conducere, să ai pantaloni sportivi, tapci şi ochelari de soare şi să ştii să vorbeşti cu màturi. Normal? Normal.

“Treşem mai în fund şi ne achităm”

Dacă tot se atestă o lipsă acută de koaie în Primăria Municipiului Chişinău, de ce nu ne-am apuca noi să cerem de la marşrutnici măcar esenţialul: să nu ne zdroghească prin intersecţii?

Tot azi, chişinăuienii au mai demonstrat o dată că îs slabi de fire, pofighişti şi şantajabili. Şi că se află la cheremul marşutnicilor. Alde rebiata au zis că vor 5 lei – Chişinăuienii au făcul un făis de jertfă şi au zi “okay”.   Au să vrea 7 lei – o să răsuflăm adînc şi o să le dăm 7 lei.. şi 10… şap 15 … şi tot aşa.

Continuare pe Blogul lui Victor Chironda.

Comentarii