LOSERII EUROPEI

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zădarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr’ de noroc. (Alexei Mateevici, Basarabenilor)

Cea mai profundă dramă a unei  “aşchii de popor” (un organism abortat repetat chiar în mijlocul unor experimente de încrucişare; un mic monstru geopolitic subdezvoltat, măcinat de reflexe înnăscute şi moştenite de la puterile care l-au înghiţit şi scuipat în repetate rânduri) se consumă mut, neobservat chiar în mijlocul Europei. Un semi-stat: fără identitate,  fără naţiune. Un semi-stat care se auto-devorează din interior în timpul multiplelor cruciade pentru adevăr (istoric, lingvistic, integraţionist, de grup, de partid etc.).

Un stat recunoscut, dar nu şi constituit. O semicolonie geopolitică.

Un adevărat paradis nedescoperit de către marii regizori ai lumii. Un nesecat izvor de inspiraţie pentru  literaţii-vânzători de utopie şi distopie. Vă rog, băgaţi-ne măcar într-un roman!

Ce este Republica Moldova? Cel mai sărac stat din Europa, cel mai corupt, un stat capturat, un stat eşuat, coridor internaţional al traficanţilor, statul cu cel mai înalt indice de migraţie a populaţiei în căutarea unei surse de venit. Un stat prins în plasa grupurilor de interese semi-legale, un stat dependent de injecţiile  marilor organisme internaţionale şi modelat de acestea. Un stat cu o populaţie care vrea într-o parte sau în alta, numai nu aici. Ce este Republica Moldova? Poate loserii Europei. Atât de loseri că ne-au zis POVESTE, iar POVEŞTILE sunt şi „DE SUCCES”, zic unii! Un stat unde chiar şi alegerea preşedintelui este considerată succesul anului şi nu un proces democratic firesc.

Semicolonie energetică

Republica Moldova are o economie atât de mică şi subdezvoltată că, dacă e să facem o comparaţie, ar fi la degetul mic al unui departament dintr-o corporaţie. (De exemplu, Grupul Petrom din România a avut, în anul 2011, o cifră de afaceri în mărime de 5,33 miliarde de euro sau peste 85 miliarde de lei, la un curs mediu de 16 lei pentru un euro. În acelaşi timp, PIB-ul Moldovei, în 2011, a fost în mărime de peste 82 miliarde de lei, exprimat în preţuri curente).  Adică, o economie care poate fi zguduită din temelie dacă o companie mare (la standarde moldoveneşti) şi-ar întrerupe brusc activitatea. O economie care poate să atragă investiţii anuale de ordinul unor sute de milioane de dolari (aproape 60 milioane USD, in noua luni 2012). Uneori chiar şi mai puţin.

O economie care nu poate asigura vitalitatea acestui stat. O economie captivă, controlată din umbră de câteva grupuri de afaceri. O economie unde sume echivalente cu un buget public anual se scurg printre degetele statului.

O economie goală de factorul energetic. Un stat în care nu se vorbeşte despre „economia energetică”, adică unde aceasta practic nu există. Altfel spus, în actualele condiţii putem vorbi despre Republica Moldova ca despre o semicolonie energetică. Mai mult, un stat care idee nu are cum să-şi schimbe treptat acest statut.

O economie care poate fi inundată de ploi, bătută de grindină sau arsă de secetă. La modul cel mai direct!

Un stat care are miliardari, dar fără istorii de business, care au apărut brusc, de nicăieri.

Deşert demografic

Un stat care în jumătate de secol riscă să fie un adevărat deşert demografic. Un stat care nu ştie ce să facă cu propria populaţie şi o lasă să dispară sau să fugă.  Un stat care nu îşi doreşte populaţia acasă, fiindcă ar da faliment (anual migranţii trimit acasă câte 1,5 miliarde de dolari). Un stat unde mai mult se moare decât se naşte. O populaţie, care este lider regional după bolile cronice de care suferă şi de care moare.

Un stat cu poliţie, dar cu o populaţie prinsă în mrejele infracţionalităţii. Un stat cu instituţii de drept, dar unde lipseşte dreptatea.

Cu politicieni, dar fără oameni de stat

Moldova este un stat cu partide, dar fără clasă politică în adevăratul sens al cuvântului. Un stat cu politicieni, dar fără oameni de stat. Un stat cu partide care propun programe politice, dar nu şi viziuni.  Un stat cu partide politice în denumire, dar economice în realitate.

O ţară obosită

Vă rog, iertare!!! Sigur, PIB-ul creşte, de peste douăzeci de ani “implementăm reforme”, de zeci de ani ne integrăm, avem telefonie mobilă şi internet, TV, palate, automobile şi localuri de lux. Suntem o POVESTE DE SUCCES!!! Dar… o poveste doar necesară pentru a adormi electoratul. În caz contrar, am putea avea o REVOLUŢIE DE SUCCES!!! Deşi… Suntem prea obosiţi, o ţară prea obosită pentru a exploda în REVOLUŢII.

ŢINEŢI RITMUL!

Comentarii