LIMBA LUI ILICI

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Am ascultat cu atenție argumentele d-lui Lupu în favoarea limbii moldovenești.

Politicienii noștri sunt simpli. Adică nu sunt mari gânditori. Când vor ceva să argumenteze – recurg la analogii. Iată și dl Lupu a ieșit la rampă cu o teorie nouă.

Argumentele lui se reduc, de fapt, la anti-analogii. Deși există în lume o mulțime de țări diferite, care vorbesc aceeași limbă (engleza, franceza, spaniola, germana), există și exemple inverse, când aceeași limbă se numește diferit.

Deci, există exemple opuse și prin urmare ambele ipoteze au dreptul la existență. Doar că apelarea la analogii în acest caz nu mai poate fi un argument în demonstrare.

Dl Lupu a invocat exemplul Muntenegrului, care, deși vorbește aceeași limbă ca și sârbii, o numește muntenegreană (a mai adus un exemplu cu catalona, dar nu cred că a înțeles bine ce a spus și ce a vrut să demonstreze).

Nu știu pe cât de relevant este acest exemplu pentru noi. Anterior și comuniștii au invocat exemplul limbii croate. Or, în fosta Yugoslavie, limba oficială era sârbo-croata, care era limba sârbilor, croaților, muntenegrenilor și bosniecilor. Odată cu dezasamblarea acestui stat, noile republici, deși vorbesc aceeași limbă, au preferat s-o numească diferit, pentru a demonstra independența de fosta metropolă.

În această ordine de idei, propunerea d-lui Lupu înseamnă, că ar dori să demonstreze același lucru. Or, Republica Moldova, a obținut independența în 91 – de la URSS, și nu de la România. Logic, în consecință s-a produs și distanțarea de limba rusă – oficială în fosta metropolă. Distanțarea de limba română pare în acest mod alogică.

Totuși, urmând logica formală, demersul d-lui Lupu are dreptul la existență. Dar cu o condiție: dacă a zis A, ar trebui să zică și B. Adică, să vină cu inițiativa de a schimba toate manualele din școli de limbă și literatură română și să le redenumească respectiv în moldovenească. Și aici, riscăm să rămânem fără literatură, ca să nu zic – fără cultură în general (să nu se supere oamenii noștri de cultură). Pentru că reducerea la o literatură moldovenească (cei mai tineri au avut norocul să nu studieze operele gen poemul Tirișpolea) ar însemna o catastrofă. Ca să nu mai zic, că știm deja să compilăm DEX-urile, dar urmează să facem  – pe cont propriu, toate celelalte dicționare: moldovenesc-englez, -francez, – german etc…Nu cred că suntem capabili de asta. Tot vom compila.

Ș-apoi, ce le spunem copiilor, care de 21 de ani deja au învățat în română? Că – s-a zis cu științificul?! De aceea, cred că dl Lupu nu va merge mai departe – până la dicționarul lui Stati.

Că politicienii speculează acest subiect de la 90 încoace este clar. Că poporul este folosit în aceste jocuri – tot. E mult mai simplu să speculezi ca să-ți tragi dividendele electorale, decât să pui punct. Că intelectualii se înregimentează – e trist. Pentru că ar fi trebuit demult să punem punct acestei dispute absolut inutile. Dacă se punea semnul = în 94, ce-ar mai specula politicienii?

Limba e română. Cultura e aceiași. State sunt două. Punct. Restul – speculații…

Comentarii