La o cafea, cu europeanul Pavel Gavrilov

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Aţi scris cu nerv, mult patos şi o vizibilă înverşunare un text despre starea de azi, a Republicii Moldova.

Aveţi talent de scriitor, ce-i drept incisiv, ale cărui pagini merită citite în cursa aeriană Chişinău-Bruxelles.

Cu dreptul european, de a emite un punct de vedere referitor la opinia dumneavoastră, vă fac precizarea că mi-aţi devenit simpatic atunci când aţi răspuns, unui cititor, apropo de limba în care aţi scris textul, cu sintagma:”Alte întrebări?”

Interogaţii nu am, deoarece aţi prezentat limpede cum vedeţi ceea ce vă nemulţumeşte în societatea europeană, dintre Prut şi Nistru.

Dacă eram Dirk Schuebel vă invitam la o cafea. Şi ascultam peroraţia dumneavoastră, pe tema Transnistriei.

Cu eleganţa care vă caracterizează, luând ca reper imaginea din fotografia dumneavoastră, probabil că nu aţi mai fi folosit cuvinte precum Fuhrer, al Treilea Reich, sau Goebbels.

Cu informaţiile publice la care aveţi acces sunteţi conştient că nu va avea loc nici prăbuşirea, nici distrugerea Republicii Moldova, chiar dacă personaje din Tiraspol şi din Găgăuzia pot genera – prin cuvinte, declaraţii, atitudini publice, hârtii oficiale şi neoficiale, dar difuzate, spre intimidare – impresia unor scenarii malefice, cu şanse aparente de victorie.

Nu este deloc o noutate, cel puţin la Bruxelles şi Bucureşti, faptul că la nivelul unor oficiali europeni se ştia de deturnarea de fonduri trimise de Uniunea Europeană.

Ceea ce probabil că veţi accepta ca fiind cel puţin ciudată este tăcerea presei, din Republica Moldova, pe această temă.

Şi aici am în vedere anchete jurnalistice serioase, nu simple afirmaţii lipsite de dovezile necesare.

Mă aşteptam să salutaţi faptul că Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul privind administrarea frontierei cu România.

Anterior, şi Republica Federală Germania şi Republica Democrată Germană au procedat la fel, respectând un deziderat de convieţuire civilizată, europeană.

Trebuie să recunosc public că aveţi şi umor!

Aţi reuşit să vă referiţi la acordul de cooperare militară cu România, ca şi cum acesta legalizează eficient prezența constantă a trupelor românești pe teritoriul dintre Prut şi Nistru.

Cooperarea instituită, prin acordul menţionat NU creează militarilor din România statutul pe care îl au pacificatorii ruşi, în Transnistria.

Este vorba doar de instruiri comune, la niveluri simbolice, tipice statelor aliate din NATO, cu ţări partenere, precum Republica Moldova.

Dar nu ştiu dacă aţi făcut armata, ca să vă dau un eşalon de referinţă…

Şi încă un lucru important.

Cei care sunt constant prezenţi pe teritoriul republicii unde trăiţi, ca simplu cetăţean, cu viitor european, sunt militarii Armatei Naţionale a Republicii Moldova.

A căror forţă combativă reală, în opinia mea, este comparabilă cu aceea a două brigăzi italiene, dislocate în teatrul de operaţiuni militare din Irak.

Adică foarte bună.

După părerea mea, în statul viitor european, dintre Prut şi Nistru sunt foarte mulţi oameni capabili să asigure o evoluţie echilibrată, spre vest, nu spre est, a Republicii Moldova.

Şi vă fac confesiunea că sunt surprins plăcut de cooperarea dintre premier şi speakerul Parlamentului de la Chişinău.

Se vede calitatea unei abordări elevate, deloc tensionate, a priorităţilor Republicii Moldova.

Împreună cu preşedintele Nicolae Timofti, cei doi vor găsi soluţii adecvate, europene,  dosarului transnistrean, şi vor avea succes la Vilnius.

Unde nimeni nu va vinde şi nimeni nu va cumpăra Republica Moldova.

Dar revenirea acasă, a celor 500.000 de cetăţeni, care lucrează în Rusia, ar fi de bun augur, pentru economia landului dintre Prut şi Nistru.


Stimate european  Pavel Gavrilov,

Aveţi dreptate. Românii în uniforme militare nu vor veni să ducă un război în Transnistria.

Asta pentru că NATO se ocupă de protecţia Republicii Moldova.

Dar vă înşelaţi amarnic atunci când afirmaţi că românii au dovedit, în repetate rânduri, că NU sunt luptători.

Vă asigur că în Afganistan au fost şi sunt cu o conduită demnă de trupele de elită, cele folosite în luptă, nu doar la paradă.

Rămâne ca la viitorul meu popas în oraşul Chişinău să vă invit la o cafea, discuţia urmând a fi purtată în limbile NATO, engleză şi/sau franceză.

Asta ca un exerciţiu util viitorului pragmatic al Republicii Moldova. 

Share and Enjoy !

0Shares
0 0

Comentarii

Ion Petrescu

Ion Petrescu

S-a născut la 2 noiembrie 1955, în Bucureşti, tatăl, Ion, fiind din judeţul Argeş, iar mama, Tamara, din stânga Prutului. A urmat cariera militară avansând până la gradul de colonel, fiind opt ani director al Trustului de Presă al Armatei României. ...

Ultimele articole