“Jos Aliansul!”

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Mai mult de trei ani alianţa de guvernare negociază alegerea Preşedintelui. Nu cu opoziţia, cum ar fi logic într-un stat democratic. Se negociază în interior. Cele trei componente ale coaliţiei nu pot ajunge la un consens în nici o problemă:

Negocierile lor arată cam aşa:

“-Hai să facem un pas înainte!

– Hai! Mergem cu stîngu!

– Nu, hai cu dreptu!

– Ba nu, hai cu amîndouă o dată!

– Hai să găsim un consens!

– Poate stăm pe loc?

– De acord!

– Hm… eu tot!

– Consensul a fost găsit! Alianţa e beton!…”

Şi tot aşa. La fiecare problemă şi problemuţă. De la alegerea Preşedintelui pînă la votarea bugetului. De la repartizarea funcţiilor pînă la reforme. De la formarea alianţelor în consiliile raionale pînă la lucru în comisiile parlamentare. Un pas înainte şi doi înapoi. Pe loc repaos.

Dacă o negociere eşuează – toţi cei vizaţi au de pierdut! Indiferent cine e de vină şi cine are dreptate. Pierd toţi!

O negociere nu înseamnă o tentativă de a “zmulge” de la oponent o bucată cît mai mare. Şi nici o şmecherie prin care să-l tragi în ţeapă. Ci este un proces complicat de căutare a soluţiilor avantajoase pentru toţi. Iar cheia găsirii acestor soluţii este “intrarea în pielea” oponentului. Trebuie să vrei să înţelegi poziţia lui, ca să ştii pînă unde poate el merge. Strategia “coarnelor în gard” nu a adus încă niciodată rezultate bune…

Continuare pe Blogul lui Victor Chironda

Comentarii