Jocurile Vladimirilor

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Din ceea ce se întîmplă în sfera politică din Moldova în ultima vreme, un ochi deprins să vadă dincolo de titlurile „şocante” ale relatărilor mass-media, poate observa cu uşurinţă anumite aspecte destul de interesante.

Se crează impresia că asistăm la un joc de poker între nişte jucători înveteraţi, în care miza principală este puterea în Republica Moldova. Cel mai interesant însă, este faptul că toţi jucătorii poartă acelaşi nume – Vladimir. Îi putem deosebi doar după porecle şi coordonate caracteristice.

Să vedem profilul acestor jucători:

1. Vladimir Filat –  alias „Vlad”, „Premier”, „Harbuz”.  Calm, rezervat, pragmatic. Conduce primul partid din alianţa deguvernare. Eficient şi pus pe treabă. Luptă cu duşmanii declaraţi (comuniştii) dar şi cu „colegii” de alianţă (PL şi PD).


2. Vladimir Plahotniuc –  alias „Plohiş”, „Ulinici”, „Păpuşarul”. Şmecher, tupeist, calculat. „Trage de sfori” al doilea partid din alianţă. Preferă mişcările neaşteptate dar foarte bine pregătite. Foloseşte imaginea de „diavol” creînd impresia că este omniprezent şi atotputernic.


3. Vladimir Voronin – alias „Prezident”, „Comunistul”, „Papa”. Experimentat, îndărătnic, principial. Conduce cu mînă de fier cel mai mare şi mai eficient partid din ţară. Preferă confruntările directe şi caută să se răzbune pe toată lumea. Are mulţi „aşi” în  mînecă şi nu scapă ocazia să îi folosească.


4. Vladimir Cantarean –  alias „Vladîca”, „Maior”, „Sveatoi”. Lipsit de scrupule, şiret, laş. Dirijează, conform directivelor Moscovei, cea mai mare şi mai influientă comunitate social-politică din Moldova – Biserica Ortodoxă. Datorită influienţei organizaţiei pe care o conduce este un jucător important în orice menajament politic.

Aceştia sunt actorii. Asta este scena. Restul sunt pe planul doi.

Tot ce se întîmplă la moment în politică nu este decît reflectarea „mişcărilor” acestor jucători.  De la alegerile locale pînă la reforma în justiţie. De la negocierile cu UE pînă la chestiunea Transnistreană. De la problema maşinilor cu numere străine pînă la monopolurile economice. De la înregistrarea Ligii Islamice pînă la porblemele identitare. Orice soluţie a oricărei probleme de impact nu este decît o înţelegere mutuală între aceşti jucători. Fiecare are firele şi pîrghiile de care profită din plin.

Care sunt interesele lor şi care sunt „cărţile tari” pe care le posedă ştim cu toţii. Mass-media le reflectă şi le dezbat orice cuvînt, gest, intenţie. Noi, privim jocul dintr-o parte şi admirăm, ne amuzăm, ne întristăm, ne indignăm sau îi compătimim. Fix ca la teatru.

Însă care va fi impactul „jocului” asupra statului şi a cetăţenilor vom simţi pe propria piele în curînd. Pokerul e un joc de noroc, pînă la urmă… 🙂

Comentarii