Jocuri de glezne la periferia Uniunii

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

Scriam recent că Alianța nu se va destrăma până la alegerile programate din toamna lui 2014. Fie că-și va schimba denumirea, fie că se va schimba conținutul public al acordului, fie că se va umbla pe la prevederile anexelor secrete, astfel reîmpărțindu-și sferele de influență, actuala majoritate parlamentară totuna va funcționa.

Că se mișcă ei mai greu, că nu pot renunța la obiceiul infantil de a-și zâmbi în public și de a se înjunghia pe la spate prin activitățile lor, asta e altceva. Dar nu este primul și nici ultimul grup eterogen (denumit în cazul nostru Alianță) aflat la conducerea unui stat. Au mai fost și alții și tot așa au guvernat. Nu e neapărat nevoie să ne uităm la nemți, ci chiar peste rău, la USL-ul românesc, în cadrul căruia există și discuții tensionate, pe lângă declarațiile publice continue de amor și pasiune. Dar se mișcă înainte. E drept că n-am prea fost demult martorii unor declarații de iubire, sau măcar de fidelitate a membrilor Alianței. Poate doar ce a mai aruncat Ghimpu din când în când, prins între ciocanul Filat și nicovala Plahotniuc, pentru a mai dezamorsa spiritele. Dar nu cu declarații se tratează cangrena sovieto-agrariano-comunistă pe care nici unii, nici alții nu s-au încumetat să-l taie. Și nu pentru că n-ar vrea, cel puțin unii dintre ei, ci pentru că nu o pot face decât împreună.

Mă refer, bineînțeles, la treaba cu ”de-mafiotizarea” instituțiilor de stat. Nici Filat, nici Ghimpu, nici Lupu/Plahotniuc/Diacov, n-ar putea să o ducă la bun sfârșit de unii singuri. Pentru un asemenea proiect e nevoie să existe fie un partid semi-dictator cu bune intenții, fie un acord asumat de stârpire a mafiei de către toți partenerii, fără a pune accentul pe numărul de mandate sau de scorul actual din sondaje. Din acest punct de vedere, mi se pare rezonabilă ”resetarea” Alianței, propuse de Filat. În fond, premierul n-a făcut decât să denunțe acordul, nu și actuala majoritate parlamentară, lucru pe care a avut grijă să-l și accentueze. De cealaltă parte, PDM-ul acuză că PLDM a distrus Alianța, tonul lui Lupu trădând entuziasmul infantil pe care-l are un politician atunci când i se dă un pretext de a-și atacă oponentul (sau colegul, dacă vorbim despre politicieni moldoveni). Chiar și așa, are dreptul să sancționeze acțiunile fracțiunii PLDM, care votează de ceva vreme împreună cu PCRM, în defavoarea PDM. Asta a evidențiat și Plahotniuc, în stilu-i său deja clasic, de mafiot finuț de Moldova. Scurt, hotărât și șarmant, așa cum îi place lui să fie perceput de ceilalți.

După toate aceste săgeți aruncate unul către celălalt de către șefii de partid (Filat și Lupu) publicului (că doar de dragul nostru se bălăcăresc ei în media, în loc să negocieze responsabil și curajos la masa tratativelor) ni se oferă o altă imagine, mai mioritică și mai tolerantă, a celor 2 partide. Mesagerii, ca de obicei, ”consensualistul” Diacov și Streleț, încearcă să ne convingă (a câta oară!) că totul e bine și că toți 3 parteneri vor găsi până la urmă modalitatea de a continua împreună, în cadrul unei alianțe a cărei scop va fi integrarea europeană, după care aderarea. Sau mai degrabă invers. Eu unul îi cred, pentru că nici unul dintre liderii ne-comuniști de azi nu are de ales. Alternativa ar însemna Uniunea putinistă. Pentru că așa trebuie pusă problema, dacă am vorbi despre niște oameni de stat și nu despre niște parveniți egoiști, cu intenții de jefuire a concetățenilor lor. Unde se situează decidenții noștri de toate culorile în acest moment, vă las pe voi să apreciați.

Ce e de făcut, așadar, în atare situație? Singur liderul liberal Ghimpu a venit cu niște propuneri concrete care ne-ar putea readuce, înțelese și implementate corect, la făgașul normal asumat în momentul constituirii Alianței. Așadar, liberalul a propus ca înainte de toate, Filat să-și ”retragă retragerea”, ceea ce mi se pare imposibil, date fiind orgoliile implicate, lucru știut și de Ghimpu. Dar era de datoria lui ca lider de partid să apere onoarea colegilor săi de partid și de alianță. În al doilea rând, acesta a dezvoltat inițiativa președintelui Timofti de a avea câte o întâlnire cu fiecare dintre lideri, propunând ca să fie organizată la președinție o întâlnire cu participarea leadership-ului celor 3 partide, plus ambasadorii Schuebel (UE) și Moser (SUA). Aceasta-mi pare o propunere de bun-simț, capabilă să dezamorseze situația și să nu se inflameze zvonurile privind amânarea semnării Acordului de Asociere cu UE și respectiv deturnarea (din nou!) a parcursului european al RM. Numai să lase cu toții rațiunea să câștige în fața emoțiilor negative.

Articol publicat în ediția de vineri a cotidianului Timpul, înainte de ședința Parlamentului

Sursa tudorcojocariu.eu

Comentarii

Tudor Cojocariu

Tudor Cojocariu

Român din Moldova. Absolvent al liceului româno-francez "Gh. Asachi" din Chişinău. Licenţiat în Sociologie (Universitatea București). Master în Relaţii Internaţionale şi Integrare Europeană (SNSPA, Bucureşti). Responsabil de proiecte la Departamentul...

Ultimele articole