Istorie de succes publicată în veștile sovietului suprem

Opinile evidențiate în acest articol aparțin exclusiv autorului. Aceste opinii nu reflectă pozitia postului Publika TV sau a siteului Publika.MD.

foto: Tudor Deliu

Deputatul Tudor Deliu a făcut câteva declarații tari în cadrul Academiei Politice. Cele mai multe vor rămâne acolo, pentru participanți, dar câteva pot fi reformulate aici. Am discutat despre administrația publică locală. Domeniu de suflet al profesorului care cumulează și funcția de deputat.

A criticat comuniștii și năzdrăvaniile făcute de aceștia în administrația publică locală, a scos la iveală idei bune care stau de multă vreme prin sertarele parlamentului dar nu pot fi puse pe masa de dezbateri datorită lipsei suportului popular. Oamenii nu-și prea doresc reforme când trebuie să înceapă cu ei. Câți primari din localitățile cu 500-600 de locuitori(absolut ineficiente economic) sunt gata să spună „eu renunț la mandat și împreună cu satul vecin, care e la o aruncătură de băț, facem pasul spre unificare” Moldova putea fi demult departe dacă exista voința politica și nu se călca prin străchini în 1994 sau 2001.

În 1991, Parlamentul de atunci, pe 10 iulie adopta legea privind bazele autoadministrării locale. Proiect revoluționar pentru acea perioada care împărțea statul în comune și județe(7-8 la număr). Legea oferea consolidarea administrativă necesară dezvoltării Republicii Moldova și era un start bun pentru guvernarea la nivel local. Începeam cu dreptul, vorba domnului deputat. Ghinionul nostru au fost agrarienii care în 1994 au întors totul cu fundul sus iar din 2001 vin comuniștii la putere și mai facem câțiva pași înapoi. Cu cele 71 de mandate în Parlament aceștia puteau schimba și zborul păsărilor dacă le trecea prin cap. Păcat ca nu le-a dat prin minte sa facă ceva și pentru țara aceasta. Au anihilat județele aprobate de conducerea Sturza doar pentru a-și satisface pofta de răzbunare. De unde calcule de impact sau verificarea fezabilității? De unde guvernare orientată spre cetățean ?

În Ucraina o regiune(echivalentul raionului moldovenesc) are, în medie, suprafața întregii Moldove. În România un județ are ca suprafață cât 7-8 raioane moldovenești. Numai noi ne-am găsit atât de plini de bani și resurse încât să întreținem funcționari în 32 de raioane și 898 de primari cu consiliile locale pe 34.000 de km pătrați. De s-ar ocupa cu ceva acești funcționărași.

Pe domeniul tineret, de exemplu, exista câte un „expert” trecut de 60 de ani în fiecare raion. Adică cel puțin 32 de oameni plătiți să facă activități pentru noi. De asta probabil tineri din toată lumea se înghesuie să se mute cu traiul în Moldova. Și ăsta e cel mai mic exemplu pentru că dacă începem a face calcule cu toată funcționărimea plătită din impozitele noastre ca să… stea nu ne mai ajung zerouri.

foto: seminar APL în cadrul Academiei Politice

Consolidare și servicii cât mai aproape de cetățean.

E simplu. Startul a fost dat prin aprobarea Strategiei Naționale pentru Descentralizare. Următorul pas logic ar fi consolidarea și redesenarea hărții. Cine e în stare să-și asume, politic, un asemenea pas? Sunt mulți moldoveni alergici la termenul de județ doar deoarece sună prea românește pentru ei putem pune denumirea de ocol sau … stână.

Un compromis rezonabil ar fi termenul de regiune. Importanți sunt banii care pot veni pentru proiecte viabile economic. Moldova are nevoie de poli de creștere nu de fărâmițare. Cât se mai poate ca fiecare mahală să aibă primăria ei. Fără nici un folos pentru comunitate. În altă ordine de idei eficiența consolidării se vede în timp. Proiectele mari de infrastructură capabile să bună bazele creșterii economice nu se fac peste noapte.

Mai în glumă, mai în serios, am primit sfatul de a evita deciziile luate la sfârșit de an. Știm cu ce se ocupă moldovenii atunci. Altfel pățim precum electrocasnicele sovietice fabricate de pe 20 până pe 31 decembrie ai anilor 70. Întrebați-vă părinții.

Comentarii